Bruegel (cel Tanar) - Triumful lui David

Ramanem in familia Bruegel, pentru un scurt articol despre o frumoasa lucrare cu tematica biblica semnata de Pieter Bruegel cel Tanar.

O abordare altfel decat cea comuna a povestii uriasului soldat Goliat rapus de tanarul pastor David.
Majortatea lucrarilor din Renastere (si mai apoi din perioada baroca) il infatiseaza pe David ori cu prastia in mana, pregatit de lovitura, ori taind capul uriasului rapus - fara prezenta altor personaje si de multe ori cu un peisaj redus la minim.

Pastrand caracteristicile de stil ale tatalui sau, Bruegel cel tanar ne infatiseaza un cadru imens, cu stanci, coline, poduri. Un pesaj complex, insufletit de prezenta a aproximativ 70 de personaje.

Din pacate, publicul larg nu se poate bucura de acest tablou decat in varianta fotografiata, virtuala.
Desi face parte din colectia muzeului Prado (din Madrid) nu este pe lista exponatelor permanente.

Incepem cu partea dreapta a lucrarii, acolo unde se insira armata israeliana, amestec de cavalerie si pedestrime, cu armuri si ornamente mai apropiate de perioada medievala decat de antichitatea timpurie.
Capatul coloanei de soldati se pierde in peisaj, ca intr-o abur dens, culorile si conturul fiind tot mai estompate.

In partea stanga avem grupul de femei, batrani si copii, participand entuziast la bucuria victoriei si a intoarcerii acasa a barbatilor de pe campul de lupta.
Toata scena e pictata (predominant) in culori complementare (tonuri de verde si rosu) mai putin femeia care merge in intampinarea eroului (iesind in evidenta prin rochia alb argintie).

In prim plan il avem pe eroul zilei: tanarul David, alaturi de Saul (primul rege al poporului israelian), pictat aici calare pe un cal alb, plin de ornamente aurii.

Precum stim din Biblie, Saul si David vor deveni dusmani in anii urmatori, conflict pornit de la frica regelui de a se vedea detronat de tanarul erou.

Pictat sub arcada de piatra, David paseste in fruntea armatei, cu picioarele goale, imbracat in haine modeste.
In mana stanga duce capul uriasului Goliat (pe fruntea caruia se poate vedea urma pietrei care l-a rapus) iar in dreapta vedem gigantica sabie a acestuia (sabie, care daca ar fi pusa in pozitie verticala ar fi mai inalta decat David).

Un tanar pastor care va deveni unul dintre cei mai vestiti regi ai antichitatii.

PIETER BRUEGEL (cel tanar) - TRIMFUL LUI DAVID

- ulei pe lemn
- timp: ~ 1619
- dimensiuni: 88 cm × 216 cm
- personaje: ~ 70
- loc: Madrid, muzeul Prado

Pieter Bruegel - Jocuri de copii

Daca articolul precedent s-a incheiat cu imaginea unor copii, acesta va fi in intregime dedicat lor, mai ales ca imi da ocazia sa revin la pictorul care ma fascineaza de atata timp, Pieter Bruegel (despre care am mai scris aici si aici).

Jocuri de copii e una dintre compozitiile complexe, cu un numar imens de personaje (in cazul de fata, peste 200) si actiune dinamica - care i-au adus faima lui Bruegel.

Animatia intregii lucrari e aproape "palpabila": simtim vacarmul si miscarea acestei aglomerari de mini personaje inca de la prima privire a tabloului.

In momentul in care a fost finalizata (in jurul anului 1560), a starnit multa admiratie si au aparut multi doritori. 

Cel care a achizitionat-o a fost printul austriac Ernest (fiul imparatului Maximilian II) -  se afla si astazi la Viena, in colectia muzeului de Arta.

Criticii de arta care au analizat lucrarea in detaliu au identificat peste 80 de jocuri diferite practicate de cei peste 200 de copii zugraviti de Bruegel.
Personajele sunt dispuse in cadrul unui orasel, la intersectia a doua drumuri prafuite, intr-un spatiu ceva mai larg (posibil o piateta).
 
Unghiul ales de artist e unul care evita simetria banala: liniile de perspectiva merg spre coltul din dreapta-sus, pentru a se uni spre locul unde se poate vedea (abia schitata) o biserica.

Vom vedea mai de aproape opt segmente diferite ale lucrarii, incercand sa descifram zecile de jocuri (cateva practicate si astazi, altele pierdute in timp).

Incepem cu planul mai indepartat (cel al malului de apa), unde avem cativa copii la scaldat (in pielea goala: costumul de baie a aparut abia cateva secole mai tarziu).
Pe celalalt mal, un micut se chinuie sa se catere intr-un copac fara multe ramuri.
La doi pasi de el, trei fete fac piruete, cu fustele umflate de miscarea aerului.

O alta fata acopera un grup de sapte copii cu o panza, urmand sa ghiceasca pe cine a atins pe cap.
In spatele grupului vedem si un joc cu bile aruncate la perete: cine nimereste mai aproape de zid castiga runda !!

In zona mai apropiata de cladirea din stanga avem alte jocuri: un "turnir cavaleresc" jucat cu doua bete si o "detronare a regelui de pe deal" (in cazul de fata, dealul e doar o mica movila din nisip, pe care un tanar incerca sa se mentina fara a fi doborat de celalalt).

La etaj, o alegere putin bizara: prin fereastra putem zari o fata data in leagan (lucru pe care ne-am fi asteptat sa-l vedem mai degraba in aer liber decat intr-o camera ingusta).

Ne mutam privirea in zona cladirii de piatra:
Sub arcade avem un grup preocupat cu invartirea unor titirezuri (cu ajutorul unor bete cu sfori).
Pictorul nu s-a sfiit sa picteze langa ei si o scena rusinoasa (o fata care si-a ridicat rochia si urineaza).

Deasupra lor, la prima fereastra, zarim capul unui copil care se joaca cu o panglica lasata sa se unduiasca in bataia vantului. La a doua ferestra, un alt micut insira pe o sfoara cosuri de rachita.
 
La scari identificam o mica piesa de teatru (daca ne luam dupa grupul care aplauda), iar in dreptul usii vedem o tanara fata incercand sa tina in echilibru o matura.

Pe fragila bancuta de lemn, doi copii mai mari fac exercitii de echilibristica, sarcina usoara in comparatie cu efortul tanarului cocotat pe picioroange.

Cel mai aglomerat fragment al tabloului il gasim in portiunea strazii inguste care duce spre biserica cu turn.
Aici descoperim mai mult de zece jocuri, printre care o varianta de popice (in care sunt folosite nuci) si o varianta violenta de "baba oarba" (in care cel legat la ochi agita o sticla atarnata de un bat).
In imediata apropiere avem un grup care incearca clasicul joc cu margele de sticla, pe cand alt grup alearga bezmectic intr-o "leapsa in cerc".
La stanga lor doi tineri s-au luat la tranta, spre iritarea femeii care arunca pe ei un lighean de apa.
(Femeia fiind singura persoana adulta prezenta in acest "univers al copiilor" reprezentat de Bruegel).

De pe straduta dintre cladiri porneste un sir de copii, tinandu-se de poala hainelor, alaturi de alti patru care parodiaza o ceremonie religioasa.

In plan si mai departat (in care personajele sunt abia schitate) identificam un joc de "ascunselea", apoi un grup de copii impingand un zid, si un altul calarind o matura cu coada foarte lunga.
Aproape de biserica, un foc de tabara a fost aprins de alti copii in mijlocul drumului.

Revenim in partea stanga, de data asta mai aproape de ochii privitorilor.
Langa cladirea din prim plan, in mica gradina, putem vedea trei copii facand tumbe de tot felul, pe cand alti trei stau calare pe scandura gardului.

Tot langa gard vedem un joc destul de dureros: un "tunel al dracilor" in care doua randuri de copii stau jos si pun piedici celor ce trec prin spatiul dintre ei.

In centrul tabloului avem un joc usor de recunoscut: "saritul caprei".
Mai observam un "alai regal" in care doua fete imprastie flori la picioarele unui copil cu coroana pe cap.

In plan apropiat, doi "cavaleri" (calare pe spinarile altor copii) se lupta tragand de o mica sfoara, incercand sa-si dezechilibreze adversarul.

La parterul cladirii, in interior, zarim un mic atelier de facut papusi (din carpe si panza) - iar la intrare doua tinere joaca un joc antic (asemanator cu cel de zaruri, doar ca sunt folosite bucati de os).
Langa ele vedem o noua parodie dupa o ceremonie religioasa: de data asta botezul (sau, mai exact, intoarcerea acasa de la botez - copilul fiind reprezentat de o panza albastra impaturita).

In jurul bancutei putem numara alte noi jocuri: impletirea de palarii, dresarea unei pasari, spargerea baloanelor de sapun si (la baiatul cocotat pe tablie) o jucarie cu elice actionata de o sfoara.
In spatele lor, la coltul cladirii, "baba oarba" isi intinde bratele incercand sa-si prinda colegii de joaca din jurul ei.

Ne mutam privirea mai departe, unde avem un "scaun papal" (facut din incrucisarea bratelor), alaturi de un mic baiat calarind un cal de lemn si o fata naiva scormonind cu batul o balega in mijloc de drum.
Un baiat si o fata rostogolesc cercuri de lemn, trecand prin fata celor ce folosesc un butoi pe post de balansoar.

Ultimul colt (cel din dreapta jos) combina jocuri inocente cu altele destul de violente.
O fata umfla o basica de porc, o alta cara o paine imensa (cu forma unei siluete umane), pe cand o a treia sfarama cu caramida cateva granule, formand pigmenti pentru pictura.

Langa o gramada de caramizi, doi tineri incearca pe rand sa scoata (cu dintii) un briceag cu lama infipta in pamant.
Vedem si un concurs de aruncat cu palaria (aruncari facute printre picioarele unui baiat), dar si o paruiala careia i-a cazut victima un tanar care tipa de durere.

Un episod dureros vedem si in imediata apropiere: un baiat e ridicat in aer si dat cu dosul de scandura de lemn.

Tot scandura de lemn e folosita ca suport pentru un joc pe care il recunoastem usor: "lapte- gros" (in care unii se distreaza, iar altii suporta socul sariturilor pe spinare - pana la prabusirea gramezii).

PIETER BRUEGEL - JOCURI DE COPII

- ulei pe lemn
- timp: ~ 1560
- dimensiuni: 118 cm x 161 cm
- personaje: peste 200
- loc: muzeul de Arta, Viena

 

Lawrence Alma-Tadema - Primavara

Anul trecut celebram venirea primaverii cu un articol despre celebrul tablou al lui Sandro Boticelli.
Pentru primavara aceasta am ales sa scriu despre o alta capodopera, a unui pictor destul de putin cunoscut pentru publicul de azi, dar extrem de popular in vremea activitatii sale.

Lawrence Alma-Tadema, un olandez care a facut cariera in Anglia epocii victoriene, cucerind lumea artistica cu picturile sale complexe si pline de rafinament.

La tabloul Primavara a muncit peste patru ani si (incepand din 1894) a facut turul spatiilor si saloanelor importante - de la expozitia regala (Londra), pana la celebra expozitie universala de la Paris.
Entuziasmul publicului si al colectionarilor de arta i-au adus multe oferte de cumparare si comanda catorva reproduceri.

Tabloul original a fost cumparat de industriasul american Charles Yakes, si a ajuns (dupa moartea acestuia) la muzeul Paul Getty din Los Angeles.

Formatul lucrarii e unul nu foarte comun - inaltimea tabloului depasind cu mult latimea, cu personajele (in numar de cateva zeci) dispuse pe mai multe "etaje".

Tema alesa este inspirata de festivalurile tinute in Roma antica (precum Cerealia sau Floralia), festivaluri ale innoirii anotimpurilor si ale fertilitatii.
Putem vedea o procesiune in care un grup de tineri si copii strabat o strada ingusta din Roma, coborand cateva trepte de marmura, sub privirile si ovatiile cetatenilor adunati la terase si balcoane.

In partea de sus a tabloului, observam spectatorii entuziasti, purtand coronite de flori si presarand o ploaie de petale peste participantii la festival.

Un etaj mai jos, la un balcon cu o arcada de marmura, avem personaje din nobilimea romana, usor de recunoscut dupa postura si atitudine. Impodobiti si ei cu ghirlande de flori, desi la gatul barbatului putem vedea si bijuterii de aur.

La capatul de sus al treptelor, langa cele doua statui de bronz ale zeului Pan, vedem partea masculina a procesiunii. Printre ei, doi purtatori de stindard si un batran cu barba alba (probabil preot si organizator al acestui festival floral).

In stanga, coborand treptele, un barbat cantand la nai, acompaniat de cateva tinere tinand ritmul la tamburine.
Sunt inconjurati de alte tinere fete, purtand ramuri pline de flori - albe, rosii, galbene si violet.
E fragmentul cel mai aglomerat in personaje, pictorul reusind totusi sa le diferentieze atat de bine (prin contraste de lumini, forme si mai ales de culori), dovada unui simt perfect al compozitiei.

In partea dreapta a scarilor, tot un grup muzical, dar nu cu tamburine, ci unul vocal: trei fete cantand imnuri dedicate primaverii.
Avand pe cap coronite cu aceeasi ordine a culorilor precum fetele din cadrul anterior (violet, rosu, galben), formand astfel o subtila simetrie.

In prim plan, in fruntea acestei celebrari a bucuriei vietii si a renasterii naturii, avem o tanara fata cantand la flaut si un grup de copile care presara petale in urma lor.

Acest grup, si daca ar fi luat separat de restul compozitiei, ar reprezenta o capodopera in sine.

Pictorul (avand ca modele fiice ale rudelor si ale prietenilor de familie) a reusit sa redea perfect trasaturile, gesturile si mai ales detaliile care fac ca aceasta mica scena sa pulseze de viata (usoara roseata din obraji, fiecare ondulatie a parului, fiecare petala din multitudinea de flori din cosuri si din coronite).

LAWRENCE ALMA-TADEMA - PRIMAVARA

- ulei pe panza
- timp: ~ 1894
- dimensiuni: 178 cm x 80 cm
- personaje: peste 50
- loc: muzeul Paul Getty, Los Angeles

Charles Hermans - Bal Mascat

Nu vreau inca sa parasesc un subiect atat de ofertant pentru pictura precum cel al Balurilor Mascate.

O lucrare pe acest subiect (si chiar cu acest titlu: Bal Mascat) a realizat in 1880 pictorul belgian Charles Hermans (un pictor specializat in scene contemporane si in portrete pline de farmec).

Tabloul sau (de mari dimensiuni - avand peste patru metri in lungime) a calatorit destul de departe, de la galeriile pariziene pana in estul Asiei, fiind astazi parte din colectia muzeului Chimei din Taiwan.

La o prima privire, putem observa usor impartirea personajelor (am numarat peste 80) in trei planuri.
O linie orizontala - cea a galeriei (aflata chiar pe mijlocul tabloului) separa personajele de prim-plan de cele secundare.
Cel mai indepartat plan e delimitat si el tot de linia orizontala a galeriei (paralela cu prima).
Un plan intermediar e format de doua linii inclinate spre stanga, plan ce evita monotonia compozitiei.

Partea de sus a lucrarii e dominata puternic de culoarea rosie (cu nuante visinii) a galeriei, a scaunelor si a peretilor, in combinatie cu auriul ornamentelor si al coloanei masive.
Domni (cu frac si joben) si cateva doamne (cateva in mantii negre si masca, altele cu rochii elegante si evantaie in mana) sunt surprinsi in ipostaze statice, discutand in grupuri restranse.

Planul doi e mult mai animat si mai divers.

Aplecat peste galerie avem un tanar costumat in Pierrot (personaj al commediei dell'arte), ridicandu-si in aer bratele, cu maneci exagerat de largi.
Tot in costum alb si larg sunt cei din grupul alaturat, avand masca la ochi si coifuri ascutite.
Acestia discuta cu alti doi domni, de data asta la frac (impreuna formand un contrast de alb si negru).

La capat, un domn in costum militar ii priveste cu mainile incrucisate si o expresie serioasa pe chip.

Prim-planul merita analizat in mai multe sectiuni.
In partea stanga, tinandu-se de brat, avem doua tinere cu rochii identice (de un cafeniu foarte deschis). Le deosebeste doar culoarea florilor de la piept (alb si rosu) si culoarea manusilor.

Langa ele, o alta tanara (intr-o rochie galbena, cu maneci de culoarea piersicii) e privita cu admiratie de un domn cu mustati rasucite si barba despicata, dupa moda vremii.

In spatele lor, pictati cu trasaturi mai sterse, sunt perechile care danseaza pe muzica unei orchestre lasata in afara cadrului.

In dreapta tabloului, un numar mare de domni cu joben pe cap asista la discutia a trei personaje:
unul imbracat complet in negru (mantie, manusi si masca) si un cuplu (din nou un barbat cu costum de Pierrot si o tanara care se sprijina visatoare pe umarul sau).

Am lasat la urma partea din centru pentru ca aici se afla "elementul" care atrage cel mai mult privirea din toata compozitia: cele doua surori gemene, cu par auriu si costum de dansatoare - in aceeasi nuanta de rosu precum galeria de la etaj. Culoare ce iese si mai mult in evidenta (fetele fiind inconjurate de personaje in costume de culori inchise).

Atat cele doua fete, cat si restul personajelor sunt surprinse in ipostaze, pozitii si cu expresii faciale extrem de naturale. Nu avem nicaieri rigiditati de statuie sau chipuri teatrale, ceea ce da tabloului farmec si senzatia de viata si miscare.

CHARLES HERMANS - BAL MASCAT

- ulei pe panza
- timp: ~ 1880
- dimensiuni: 321 cm x 401 cm
- personaje: ~ 80
- loc: Taiwan, muzeul Chi Mei

Adrien Moreau - Mascarada

Daca in articolul trecut am avut un Duel dupa Mascarada, de data asta vom privi o Mascarada in plina desfasurare.
Cu titlul original Une Mascarade au XVII Siecle, tabloul este realizat de Adrien Moreau - un pictor popular in Franta secolului 19, dar putin cunoscut in ziua de azi.

Din pacate pentru iubitorii de arta, lucrarea prezentata aici nu poate fi vazuta in niciun muzeu, aflandu-se intr-o colectie particulara (din ce am vazut pe internet, a fost achizionata la o licitatie a casei Christie's cu 61.000 de dolari).

Prin piateta unui oras neidentificat (din Franta sau poate Italia), starnind curiozitatea localnicilor (iesiti la ferestre sau opriti pe trotuar), trece un grup numeros de petrecareti, costumati pentru un bal mascat (de unde si titlul tabloului).

In plan apropiat avem o frumoasa fantana (pictata in cele mai mici detalii, cu toate reflexele de lumina, cu ornamentele sculptate si micile jeturi de apa varsandu-se uniform in vasul de la baza).
Doua tinere femei (si ele splendid pictate in culori vii), venite sa ia apa cu ulcioarele, se opresc sa priveasca pestrita adunare.

Cativa muzicieni (cantand la lauta si instrumente de suflat) sunt urmati de multimea vesela de oameni costumati (unul purtand turban, ceilalti masti asemanatoare celor din teatrul italian).

Dar, in fruntea tuturor, avem un domn impunator, cu haina si palarie aurie, flancat de doua tinere. Una are masca la ochi, cealalta tocmai a dat-o jos pentru a privi mai bine la personajul care iese cel mai mult in evidenta din tot tabloul.
 

Un bufon, cu masca neagra si costumatia de un rosu aprins, purtand in mana (ca o parodie a sceptrului unui rege) un bat cu o papusa (infatisand tot un bufon).

ADRIEN MOREAU - MASCARADA

- ulei pe panza
- timp: ~ 1887
- dimensiuni: 98 cm × 131 cm
- personaje: 17 (in prim plan)
- loc: colectie privata

....................................................................

....................................................................

In timp ce scriam textul despre lucrarea lui Moreau, mi-am amintit de o alta avand ca personaj central un bufon.

De data asta a unui spaniol: Eduardo Zamacos Y Zabala (lucrare gazduita de muzeul de arta din Bilbao).

Un bufon in acelasi costum rosu ca focul, insotit de un grup intreg de "colegi de breasla".
Acestia joaca "Cochonnet" - un joc cu bile de sticla, practicat de obicei de copii.

Decorul (un perete si o strada) e aproape monocrom, scotand si mai mult in evidenta costumele frumos colorate ale personajelor.
Gasim un contrast si intre bufoni. Cei din primul plan sunt mici de inaltime, facandu-l pe bufonul in costum rosu aprins sa para aproape un gigant.
Acesta isi asteapta randul sa intre in joc, privind ganditor la companionii sai.

 EDUARDO ZAMACOS Y ZABALA - BUFONI JUCAND "COCHONNET"

- ulei pe lemn
- timp: ~ 1868
- dimensiuni: 460 cm x 356 cm
- personaje: 4
- loc: Bilbao , muzeul de arta

J.L. Gerome - Duel dupa mascarada

Pe final de ianuarie am ales tot o lucrare in decor alb de iarna, dar cu o tematica complet diferita.

Duel dupa mascarada (Suite d'un bal masqué) al lui Jean-Leon GEROME (pictorul francez despre care am mai scris in noiembrie).

Tabloul a avut un asemenea succes la salonul din 1857, incat a primit imediat oferte de la unii dintre cei mai bogati si puternici oameni ai perioadei. Fiul regelui Louis-Phillipe a cumparat lucrarea originala, iar pentru printul Alexandru al Rusiei pictorul a realizat o copie fidela.

Originalul se afla astazi la muzeul Conde (amenajat intr-un frumos palat) din orasul Chantilly.

Nu se stie exact originea povestii ce a inspirat tabloul (daca a existat acest incident sau e doar o fantezie). Aceleasi personaje le putem intalni si in schita realizata de pictorul Thomas Couture tot in 1857 (in care vedem pregatirea duelului, de data asta intr-un decor de toamna, fara zapada).

Compozitia nu e foarte complexa, dar e bine gandita pentru a crea efectul dorit de Gerome.
Centrul e lasat liber (aici putand vedea doar haina aruncata si spada abandonata) pentru separarea celor doua tabere.
Persoanele din stanga sunt grupate intr-o forma piramidala, pe cand o linie curba descrie perfect prabusirea duelistului ranit in bratele companionilor.

In dreapta, tabara invingatoare (a acestui duel cu spada la margine de padure - caruia nu ii stim cauza) se retrage spre trasura cu care a sosit.
Duelistul (costumat in indian) pare si el ranit, dupa pozitia corpului si dupa cum e sustinut de prietenul costumat in arlechin.

Tristetea si disperarea se pot citi pe chipurile celor din stanga.
Doua personaje in haine de gentilomi de secol XVII si unul in costum rosu de doge venetian isi sustin prietenul ranit de varful spadei.

Costumat in Pierrot (personaj tipic al teatrului de strada numit Commedia dell'arte - reprezentand de obicei naivitatea), acesta si-a pierdut cunostinta, cazand in bratele celorlalti. Doar bratul drept mai are puterea de a tine inca spada.

"Dogele" isi duce degetele la pieptul sau, acolo de unde tasneste sangele peste costumul alb.
La fel de alb precum costumul e si chipul lui Pierrot (in total contrast cu costumele celorlalti, dar in acelasi ton cu decorul inzapezit).

Desi e puternic fardat, albul chipului ne duce si la ideea stingerii vietii, rana din pieptul sau putand fi una mortala.

JEAN-LEON GEROME - DUEL DUPA MASCARADA

- ulei pe lemn
- timp: ~ 1857
- dimensiuni: 139 cm × 56 cm
- personaje: 6
- loc: Chantilly, muzeul Conde

Pieter Bruegel - Recensamant la Bethleem

Primul articol din anul acesta se potriveste cu vremea de afara: avem zapada in Bucuresti (tot mai rara in ultimii ani) exact cand am inceput sa scriu despre un tablou de iarna.

Despre familia de artisti Bruegel am mai vorbit pe blog: atat Pieter Bruegel cat si fiul Jan Bruegel, cu stiluri atat de diferite.
De data asta voi scrie despre o colaborare intre Pieter si fiul sau mai mare, numit Pieter cel tanar (cel care i-a copiat indeaproape stilul).

Recensamant la Bethleem a fost pictat de Pieter (cel Batran) in 1566, dar fiul sau a facut o varianta mai detaliata, in culori mai vii.

Varianta prezentata aici se afla in Olanda, in orasul Maastricht, la muzeul Bonnefanten (amenajat intr-o fosta fabrica, de pe malul raului Meuse).

Tema biblica a recensamantului ordonat de imparatul roman Augustus in tot imperiul e adusa de pictor in lumea sa: cea a unui orasel olandez de secol 16.
Compozitia e extrem de complexa (o trasatura principala pentru Bruegel), numarand aproximativ 202 personaje (dupa numaratoarea mea) si 10 cladiri, dispuse pe mai multe planuri.

Vom lua pe rand fiecare zona a lucrarii, gasind in fiecare o lume fascinanta si plina de amanunte.

Planul cel mai indepartat este cel din stanga-sus, delimitat de acoperisul alb al cladirii principale si de ramurile copacului pe care au poposit ciorile (omniprezente in orice peisaj de iarna).
Putem vedea o biserica (modesta, de piatra, lipsita de ornamente sau masivitate) si cateva case saracacioase, in fata carora s-a aprins un foc.

Imediat langa ele, se intinde un mic lac inghetat, traversat de mai multi sateni, unii carand in spate niste cosuri uriase, cocosati de greutate si cu teama de nu se crapa gheata sub ei.
Mai sus, cativa copii se joaca patinand, unul dintre ei luand o cazatura zdravana.

Un alt foc e aprins langa cladirea din caramida rosie, adunand un grup numeros de oameni pentru a se mai incalzi putin.
Aproape de foc vedem si un mic adapost improvizat in scorbura unui copac, dar si o incaierare intre cativa sateni.

In coltul din dreapta avem ruinele unui castel, inca impunator - in ciuda turnurilor degradate de timp.
La cladirea din dreapta, langa rotile carelor, observam o ingramadire de soldati in armura - aici fiind (cel mai probabil) cazarma acestei asezari.

Coboram privirea mai jos, la coltul unde avem o alta apa inghetata.
Aici copiii se joaca cu o sanie de lemn si cu titirezuri invartite cu sfoara.

Ajungem si la portiunea (din stanga) unde avem actiunea principala (cea care da si titlul tabloului): recensamantul populatiei.
Cateva zeci de persoane (de toate varstele) se ingramadesc la micul ghiseu improvizat la fereastra cladirii de caramida.
Functionarii le cer oamenilor ceva cu care nu sunt deloc obisnuiti: ordine si rabdare.

Persoanele din prim plan sunt total impasibile la problemele birocratice ale recensamantului: au ceva mult mai important de facut. Taierea a doi porci, principala sursa de hrana pentru perioada aspra a iernii.

In toata aceasta agitatie, se pregateste sa se aseze la coada pentru recensamant si un cuplu venit de la Nazaret. Iosif si tanara Maria (in ultima luna de sarcina). Infrigurati, obositi dupa atata drum si ingrijorati ca nu vor gasi gazduire in micul orasel.
Precum stim din Biblie, vor gasi loc de inoptare doar intr-o iesle saracacioasa, aflata in afara orasului.

PIETER BRUEGEL (cel tanar) - RECENSAMANT IN BETHLEEM

- ulei pe lemn
- timp: ~ 1579
- dimensiuni: 120 cm × 171 cm
- personaje: ~ 202
- loc: Maastricht, muzeul Bonnefanten