Rubens - seria Vanatorilor (2)

Am vazut (in articolul precedent) o vanatoare de lei si una de tigri - in viziunea marelui pictor Peter Paul Rubens.
Urmatoarea vanatoare la care participam ca spectatori virtuali este una de hipopotami (considerati printre cele mai puternice si feroce animale de pe planeta).

Tabloul (aflat la pinacoteca din Munchen) ne poarta cu imaginatia in Africa, intr-o confruntare violenta dintre cativa calareti (in straie orientale) si animalele care stapanesc zonele mlastinoase.
Tin sa sublinez si aici maiestria lui Rubens de a reda perfect incrancenarea si rapiditatea miscarilor, folosindu-se de o serie de linii curbe, in care se inscriu toate corpurile. 

In centrul compozitiei se afla hipopotamul, atacat din toate partile. Desi a reusit sa doboare doi vanatori, nu are nicio sansa de a scapa. 

Spinarea sa puternica va primi varfurile ascutite a doua sulite, cainii ii sfasaie abdomenul, iar taisul nemilos al sabiei ii va lovi crestetul.

Daca unul dintre vanatori zace mort in noroiul mlastinii, celalalt are sansa de a-si vedea viata salvata.
Crocodilul (cu falcile sale necrutatoare) il ocoleste, iar hipopotamul nu il mai poate ajunge.
Privirea sa speriata e atintita pe uriasii colti ai animalului.

E uimitor felul in care Rubens a reusit sa redea cu fidelitate fiecare amanant.
Cele doua animale exotice sunt realizate cu o precizie aproape fotografica (e de ajuns sa privim  botul si gura hipopotamului sau spinarea crocodilului, cu lumina reflectata in toti solzii).

RUBENS - VANATOARE DE HIPOPOTAMI

- ulei pe panza
- timp: ~ 1617
- dimensiuni: 248 cm × 321 cm
- personaje: 5 oameni, 3 cai, 3 caini, un hipopotam si un crocodil
- loc: Munchen, Alte Pinakotek

........................................

........................................

O lucrare cu o istorie mai nefericita este Vanatoarea de lupi si vulpi (aflata la Muzeul Metroplitan din New York).
Este o lucrare taiata (pentru ca tabloul la dimensiunile initiale nu incapea pe peretele celui care a comandat-o). 

Se poate observa destul de clar cum marginile (in care ar fi trebuit sa-i vedem complet pe cei doi vanatori cu sulitele - iar in dreapta sa vedem calul doamnei) lipsesc - facand compozitia extrem de dezechilibrata.

Si tema difera destul de mult fata de precedentele tablouri de vanatoare. Daca pana acum am avut animale mari, capabile sa lupte si sa provoace pagube insemnate grupurilor de vanatori, aici avem mai degraba un masacru.

Cele trei vulpi si doi lupi nu au nici macar o sansa in fata sulitelor, sabiilor si cainilor dresati pentru a ucide.

Si expresiile faciale ale personajelor din partea dreapta par sa sublinieze asta.
Vedem mai degraba mila si dezgust la cuplul calare (mai degraba spectatori decat implicati in incoltirea si uciderea animalelor).

Realismul cu care Rubens reda trasaturile dar si reactiile animalelor (de furie si disperare) ne uimesc din nou. 

Niciun alt pictor al perioadei nu l-ar fi putut intrece in acest subiect.

 ....................................................

.....................................................

Ultimul dintre tablourile de vanatoare e si mai atipic.
Vanatoarea de mistreti (aflata la muzeul din Dresda) e la fel de dinamica si violenta dar e pictata la dimensiuni mai mici (cea mai mare parte din tablou ocupand-o peisajul luxuriant).

Patru calareti si sase vanatori pedestri (inarmati cu sulite si furci), insotiti de o duzina de caini au reusit sa inconjoare doi mistreti (unul prins sub trunchiul rasucit al copacului si altul prins chiar cand incerca sa sara peste trunchi).

Atipica e si alegerea culorilor. De obicei un adept al culorilor vii, puse in contrast, Rubens a optat pentru nuante destul de sterse, prin care personajele aproape ca se contopesc cu natura.
(Mistretul incoltit, de exemplu, abia se distinge de tufele din spatele copacului).

 

Rubens - seria Vanatorilor (1)

Am amintit in articolul trecut de Peter Paul Rubens, asa ca e momentul potrivit pentru a arunca o privire pe cea mai cunoscuta serie realizata de maestrul picturii baroce.

Intre 1616 si 1621 Rubens a pictat cateva lucrari reprezentand scene de vanatoare, inclestari violente intre om si animale de prada (lucrari menite pentru a impodobi palatul Scheilsheim din Munchen).
Un adevarat prilej de a crea compozitii cat mai dinamice si a ne arata maestria in redarea cat mai fidela a animalelor salbatice.

Prima pe care o vom privi mai de aproape e cea numita Vanatoare de tigri, lei si pantere.
(aflata la Muzeul de Arta din Rennes).
Desi prezinta o scena plina de violenta si cruzime, poate fi admirata mai degraba pentru perfectiunea compozitiei si a culorilor vii (pentru care Rubens a fost admirat de generatii intregi).

Dinamismul si senzatia de miscare sunt date de liniile curbe in care se incadreaza mai toate personajele.
Pieptul calului, curbura spatelui tigrului, corpul in cadere al vanatorului calare, spatele celui incordat la maxim - toate se inscriu in cercuri si semi-cercuri ingenios gandite.

In centrul inclestarii, privirea ne este atrasa in primul rand de tigrul care scapa de ascutisul sulitelor si prinde momentul pentru a ataca decisiv. Vanatorul calare are coltii tigrului adanc infipti in umar, in timp ce ghearele ii sfasaie capul si zona inimii. Putin probabil sa supravietuiasca marelui pradator.

Atat calul cat si tigrul sunt pictati cu un realism nemaintalnit pana acum in pictura.
(toate animalele pictate de predecesorii sai palesc clar prin comparatie).

In coltul din stanga avem o scena parca desprisa din antichitate. Un vanator cazut la pamant e salvat de un altul (un adevarat Hercules) ce prinde falcile leului si le rupe cu forta bratelor.

RUBENS - VANATOAREA DE TIGRI, LEI SI PANTERE

- ulei pe panza
- timp: ~ 1616
- dimensiuni: 256 cm × 324 cm
- personaje: 7 oameni, 5 cai, 4 feline
- loc: Rennes, Muzeul de Arta

..............................................................

..............................................................

Dupa aceleasi principii a fost realizata si Vantoarea de lei (aflata la pinacoteca din Munchen).
Doi lei incoltiti isi apara viata, napustindu-se la vanatorii cu straie orientale si inarmati cu sulite si sabii scurte.

Compozitia e dominata de doua linii oblice (prima impartind tabloul in doua parti), si de o serie de linii curbe (servind ideea de incordare a trupurilor si cea de miscare violenta).

Vanatorul din centrul compozitiei (in straie de un alb stralucitor) e doborat de puternica felina, cu un salt hotarat si precis. 

De remarcat contrastul intre privirea speriata a vanatorului (dar si a cailor) si cea plina de salbaticie a leului.

Soarta vanatorului nu prezinta niciun dubiu: va muri sigur (rana cauzata de coltii infipti in zona inferioara a abdomenului nu ii lasa nicio sansa). Dar nici leul nu are sanse sa scape: are deja doua varfuri de sulita in spate iar in secunda urmatoare va fi lovit decisiv de sabia calaretului in armura.

Vanatorul trantit la pamant de celalalt leu e mai norocos: are doar zona coastelor zgariata, si sabia sa va sprapunge gura cascata a felinei, finalizand aceasta scena sangeroasa si inegala ca forte.

RUBENS - VANATOAREA DE LEI

- ulei pe panza
- timp: ~ 1621
- dimensiuni: 377 x 249 cm
- personaje: 7 oameni, 4 cai, 2 feline
- loc: Munchen, Alte Pinakotek

Jan Brueghel - Simturile

Despre cel mai celebru membru al familiei Brueghel am scris in iunie.
Pieter Brueghel a avut doi fii, ambii pictori, dar cu stiluri total diferite.

Jan Brueghel (fiul cel mic) a pictat in maniera baroca, puternic influentat de Rubens, cu care a si colaborat la cateva tablouri.
Este si cazul seriei numite Simturile.
O serie mai mare (de cinci tablouri) si una cu doua lucrari, dar de o complexitate care merita toata atentia, mai ales cea numita Simturile: gustul, auzul, tactilul.

La doi ani dupa ce a terminat seria, Jan Brueghel a avut inspiratia sa le copieze (copie fidela, nu de calitate mai slaba).
Un incendiu devastator le-a distrus pe primele realizate, dar azi le putem admira (in colectia muzeului Prado din Madrid) pe cele copiate in 1620.

Compozitia e extrem de complexa, cu multe planuri, personaje si amanunte care ascund simboluri.
Totul merge pe ideea celor trei simturi care dau titlul lucrarii (gust, auz, tactil).
Doar la liniile de perspectiva autorul s-a aratat putin neglijent, dar putini le-ar observa in multitudinea de amanunte care incanta privirea.

In prim plan avem doua doamne, doi copii si un muzician stand la o masa incarcata pana la refuz.
Multitudinea de gustari de pe masa (stridii, crustacee, pui fripti, placinta impodobita cu coada de paun) reprezinta simtul gustului.
Muzica (cantata la lauta) reprezinta incantarea auzului, iar simtul atingerii il vedem la doamna care mangaie blana micului catel din bratele ei.

Un elogiu al muzicii il vedem si in partea stanga a lucrarii: instrumentele muzicale si partiturile ocupa aproape tot spatiul.

In partea dreapta nu mai avem muzica - aici totul face trimitere la gust: mancaruri de tot felul si pocale cu vin sunt purtate de servitori catre masa abundentei.

In centrul unei compozitii atat de aglomerate (predominata de rosu, brun si auriu) vederea ne este atrasa si spre verdele naturii.
Dincolo de balustrada si arcade putem vedea o gradina imensa si un palat aflat in apropiere.

Cele trei simturi sunt reprezentate si pe tablourile care impodobesc peretii incaperii.

Un prim tablou (Zeita Atena in Parnassus) elogiaza muzica, cel mic (Dentistul) duce cu gandul si la atingere si la gust.

Deasupra arcadelor avem Pedeapsa lui Epulon si Nunta din Cana - ambele simbolizand ideea de gust.

JAN BRUEGHEL - SIMTURILE  (Gust, auz, tactil)

- ulei pe panza
- timp: ~ 1620
- dimensiuni: 176 x 264 cm
- personaje: 11
- loc: Madrid, Muzeul Prado

..........................................
..........................................

Pictura cu care face pereche (avand fix aceleasi dimensiuni) se numeste Simtul vazului si al mirosului.

Cu mai putine personaje si mai putin luminoasa, dar remarcabila mai ales prin multitudinea de flori (reprezentand, firesc, simtul mirosului) si mai ales acea galerie cu zeci de picturi (o incantare pentru simtul vazului).