Daca articolul precedent s-a incheiat cu imaginea unor copii, acesta va fi in intregime dedicat lor, mai ales ca imi da ocazia sa revin la pictorul care ma fascineaza de atata timp, Pieter Bruegel (despre care am mai scris aici si aici).
Jocuri de copii e una dintre compozitiile complexe, cu un numar imens de personaje (in cazul de fata, peste 200) si actiune dinamica - care i-au adus faima lui Bruegel.
Animatia intregii lucrari e aproape "palpabila": simtim vacarmul si miscarea acestei aglomerari de mini personaje inca de la prima privire a tabloului.
In momentul in care a fost finalizata (in jurul anului 1560), a starnit multa admiratie si au aparut multi doritori.
Cel care a achizitionat-o a fost printul austriac Ernest (fiul imparatului Maximilian II) - se afla si astazi la Viena, in colectia muzeului de Arta.
Criticii de arta care au analizat lucrarea in detaliu au identificat peste 80 de jocuri diferite practicate de cei peste 200 de copii zugraviti de Bruegel.
Personajele sunt dispuse in cadrul unui orasel, la intersectia a doua drumuri prafuite, intr-un spatiu ceva mai larg (posibil o piateta).
Unghiul ales de artist e unul care evita simetria banala: liniile de perspectiva merg spre coltul din dreapta-sus, pentru a se uni spre locul unde se poate vedea (abia schitata) o biserica.
Vom vedea mai de aproape opt segmente diferite ale lucrarii, incercand sa descifram zecile de jocuri (cateva practicate si astazi, altele pierdute in timp).
Incepem cu planul mai indepartat (cel al malului de apa), unde avem cativa copii la scaldat (in pielea goala: costumul de baie a aparut abia cateva secole mai tarziu).
Pe celalalt mal, un micut se chinuie sa se catere intr-un copac fara multe ramuri.
La doi pasi de el, trei fete fac piruete, cu fustele umflate de miscarea aerului.
O alta fata acopera un grup de sapte copii cu o panza, urmand sa ghiceasca pe cine a atins pe cap.
In spatele grupului vedem si un joc cu bile aruncate la perete: cine nimereste mai aproape de zid castiga runda !!
In zona mai apropiata de cladirea din stanga avem alte jocuri: un "turnir cavaleresc" jucat cu doua bete si o "detronare a regelui de pe deal" (in cazul de fata, dealul e doar o mica movila din nisip, pe care un tanar incerca sa se mentina fara a fi doborat de celalalt).
La etaj, o alegere putin bizara: prin fereastra putem zari o fata data in leagan (lucru pe care ne-am fi asteptat sa-l vedem mai degraba in aer liber decat intr-o camera ingusta).
Ne mutam privirea in zona cladirii de piatra:
Sub arcade avem un grup preocupat cu invartirea unor titirezuri (cu ajutorul unor bete cu sfori).
Pictorul nu s-a sfiit sa picteze langa ei si o scena rusinoasa (o fata care si-a ridicat rochia si urineaza).
Deasupra lor, la prima fereastra, zarim capul unui copil care se joaca cu o panglica lasata sa se unduiasca in bataia vantului. La a doua ferestra, un alt micut insira pe o sfoara cosuri de rachita.
La scari identificam o mica piesa de teatru (daca ne luam dupa grupul care aplauda), iar in dreptul usii vedem o tanara fata incercand sa tina in echilibru o matura.
Pe fragila bancuta de lemn, doi copii mai mari fac exercitii de echilibristica, sarcina usoara in comparatie cu efortul tanarului cocotat pe picioroange.
Cel mai aglomerat fragment al tabloului il gasim in portiunea strazii inguste care duce spre biserica cu turn.
Aici descoperim mai mult de zece jocuri, printre care o varianta de popice (in care sunt folosite nuci) si o varianta violenta de "baba oarba" (in care cel legat la ochi agita o sticla atarnata de un bat).
In imediata apropiere avem un grup care incearca clasicul joc cu margele de sticla, pe cand alt grup alearga bezmectic intr-o "leapsa in cerc".
La stanga lor doi tineri s-au luat la tranta, spre iritarea femeii care arunca pe ei un lighean de apa.
(Femeia fiind singura persoana adulta prezenta in acest "univers al copiilor" reprezentat de Bruegel).
De pe straduta dintre cladiri porneste un sir de copii, tinandu-se de poala hainelor, alaturi de alti patru care parodiaza o ceremonie religioasa.
In plan si mai departat (in care personajele sunt abia schitate) identificam un joc de "ascunselea", apoi un grup de copii impingand un zid, si un altul calarind o matura cu coada foarte lunga.
Aproape de biserica, un foc de tabara a fost aprins de alti copii in mijlocul drumului.
Revenim in partea stanga, de data asta mai aproape de ochii privitorilor.
Langa cladirea din prim plan, in mica gradina, putem vedea trei copii facand tumbe de tot felul, pe cand alti trei stau calare pe scandura gardului.
Tot langa gard vedem un joc destul de dureros: un "tunel al dracilor" in care doua randuri de copii stau jos si pun piedici celor ce trec prin spatiul dintre ei.
In centrul tabloului avem un joc usor de recunoscut: "saritul caprei".
Mai observam un "alai regal" in care doua fete imprastie flori la picioarele unui copil cu coroana pe cap.
In plan apropiat, doi "cavaleri" (calare pe spinarile altor copii) se lupta tragand de o mica sfoara, incercand sa-si dezechilibreze adversarul.
La parterul cladirii, in interior, zarim un mic atelier de facut papusi (din carpe si panza) - iar la intrare doua tinere joaca un joc antic (asemanator cu cel de zaruri, doar ca sunt folosite bucati de os).
Langa ele vedem o noua parodie dupa o ceremonie religioasa: de data asta botezul (sau, mai exact, intoarcerea acasa de la botez - copilul fiind reprezentat de o panza albastra impaturita).
In jurul bancutei putem numara alte noi jocuri: impletirea de palarii, dresarea unei pasari, spargerea baloanelor de sapun si (la baiatul cocotat pe tablie) o jucarie cu elice actionata de o sfoara.
In spatele lor, la coltul cladirii, "baba oarba" isi intinde bratele incercand sa-si prinda colegii de joaca din jurul ei.
Ne mutam privirea mai departe, unde avem un "scaun papal" (facut din incrucisarea bratelor), alaturi de un mic baiat calarind un cal de lemn si o fata naiva scormonind cu batul o balega in mijloc de drum.
Un baiat si o fata rostogolesc cercuri de lemn, trecand prin fata celor ce folosesc un butoi pe post de balansoar.
Ultimul colt (cel din dreapta jos) combina jocuri inocente cu altele destul de violente.
O fata umfla o basica de porc, o alta cara o paine imensa (cu forma unei siluete umane), pe cand o a treia sfarama cu caramida cateva granule, formand pigmenti pentru pictura.
Langa o gramada de caramizi, doi tineri incearca pe rand sa scoata (cu dintii) un briceag cu lama infipta in pamant.
Vedem si un concurs de aruncat cu palaria (aruncari facute printre picioarele unui baiat), dar si o paruiala careia i-a cazut victima un tanar care tipa de durere.
Un episod dureros vedem si in imediata apropiere: un baiat e ridicat in aer si dat cu dosul de scandura de lemn.
Tot scandura de lemn e folosita ca suport pentru un joc pe care il recunoastem usor: "lapte- gros" (in care unii se distreaza, iar altii suporta socul sariturilor pe spinare - pana la prabusirea gramezii).
PIETER BRUEGEL - JOCURI DE COPII
- ulei pe lemn
- timp: ~ 1560
- dimensiuni: 118 cm x 161 cm
- personaje: peste 200
- loc: muzeul de Arta, Viena
