Pentru aceasta perioada (a Saptamanii Mari si a Pastelui) voi apela tot la creativitatea marelui Pieter Bruegel.
Din nou o compozitie extrem de complexa (cu un peisaj amplu si peste 200 de personaje), de data asta abordand tema Calvarului (ducerea crucii de catre Iisus pe stancile Golgotei, locul de executie din Ierusalim).
Pictura (terminata in 1564) a facut parte din uriasa colectie a lui Niclaes Jonghelinck, apoi in cea a imparatului german Rudolph II, ba chiar in cea a lui Napoleon Bonaparte (in perioada Imperiului francez).
Astazi (alaturi de alte creatii ale lui Bruegel) se afla la muzeul de arta din Viena.
Abordarea temei de catre Bruegel e total diferita de cea a artistilor din vremea sa (mai ales cei din Renasterea italiana).
Tema calvarului era de obicei pictata cu Iisus in prim plan, avand alaturi un numar redus de personaje.
Bruegel il plaseaza intr-un peisaj vast, inconjurat de un numar imens de personaje, astfel incat Iisus (ducand crucea) nu iese deloc in evidenta, fiind chiar greu de reperat la o prima privire.
In cautare de detalii, vom incepe cu partea de sus a tabloului, parte dominata de o moara de vant (tipic olandeza) cocotata pe o stanca abrupta (ambele splendid pictate).
Pe fundal putem observa un oras cu aspect medieval (desi reprezinta Ierusalimul antic) - oras de unde a pornit lungul sir de oameni ce se indreapta spre locul de executie.
Mai jos, pe drumul prafuit, trece grupul de soldati calare, meniti sa asigure ordinea si desfasurarea executiei.
Asa cum am mentionat in mai multe articole, costumatia lor reprezinta un anacronism voit: au haine tipic perioadei medievale, desi in Biblie e vorba de soldati ai Imperiului Roman (doar culoarea rosie aminteste vag de uniforma romana).
Multimea de oameni care merge spre dealul Golgotei e extrem de dezordonata: de la cei care se inghesuie sa vada mai de aproape condamnatul (despre care au auzit ca e considerat un Mesia), pana la cei ce se incaiera, amenintati de soldati cu varful sulitei.
Stand pe o stanca, un calator (cu un bagaj imens in spate, in care a inghesuit toate cele necesare vietii nomade) priveste scena cu detasare.
In centrul tabloului si al procesiunii spre Golgota, vedem momentul in care Iisus cade la pamant, coplesit de greutatea crucii.
Doi insotitori incearca sa-l ajute sa o ridice, pe cand unul dintre soldati (avand si un bici in mana) pune sfidator piciorul pe cruce.
Soldatii calare privesc si ei cu aroganta si amuzament aceasta scena.
Ceilalti doi condamnati (cei doi talhari care urmeaza sa fie si ei crucificati) sunt dusi la locul executiei cu un car, pe care il vedem impotmolit intr-un sant cu apa.
Talharii (cu mainile legate) se confeseaza unui preot (un alt anacronism major, poate chiar o ironie din partea pictorului).
Inaltimile Golgotei inspira perfect atmosfera sinistra. Aici observam lumea adunata, formand un cerc in jurul locului de crucificare.
De asemenea, in apropiere avem si alte dispozitive de tortura si executie, precum roata inaltata pe o prajina inalta si cateva spanzuratori.
Corbii sunt o prezenta constanta in astfel de locuri, croncanitul lor prevestind apropierea mortii.
Mai aproape de ochii privitorilor, pe un platou stancos, avem familia indurerata. Fecioara Maria (cu chipul palid si in pragul lesinului) e consolata si sprijinita de tanarul ucenic Ioan, in timp ce Maria Magdalena are mainile impreunate in rugaciune.
Un contrast de postura si sentimente intre acest grup de prim plan si multimea pestrita, galagioasa si haotica, care asista la executie fie cu entuziasm fie cu impasibilitate.
PIETER BRUEGEL - CALVARUL
- ulei pe lemn
- timp: ~ 1564
- dimensiuni: 124 cm × 170 cm
- personaje: peste 200
- loc: Viena, muzeul de Arta
