J.L. Gerome - Duel dupa mascarada

Pe final de ianuarie am ales tot o lucrare in decor alb de iarna, dar cu o tematica complet diferita.

Duel dupa mascarada (Suite d'un bal masqué) al lui Jean-Leon GEROME (pictorul francez despre care am mai scris in noiembrie).

Tabloul a avut un asemenea succes la salonul din 1857, incat a primit imediat oferte de la unii dintre cei mai bogati si puternici oameni ai perioadei. Fiul regelui Louis-Phillipe a cumparat lucrarea originala, iar pentru printul Alexandru al Rusiei pictorul a realizat o copie fidela.

Originalul se afla astazi la muzeul Conde (amenajat intr-un frumos palat) din orasul Chantilly.

Nu se stie exact originea povestii ce a inspirat tabloul (daca a existat acest incident sau e doar o fantezie). Aceleasi personaje le putem intalni si in schita realizata de pictorul Thomas Couture tot in 1857 (in care vedem pregatirea duelului, de data asta intr-un decor de toamna, fara zapada).

Compozitia nu e foarte complexa, dar e bine gandita pentru a crea efectul dorit de Gerome.
Centrul e lasat liber (aici putand vedea doar haina aruncata si spada abandonata) pentru separarea celor doua tabere.
Persoanele din stanga sunt grupate intr-o forma piramidala, pe cand o linie curba descrie perfect prabusirea duelistului ranit in bratele companionilor.

In dreapta, tabara invingatoare (a acestui duel cu spada la margine de padure - caruia nu ii stim cauza) se retrage spre trasura cu care a sosit.
Duelistul (costumat in indian) pare si el ranit, dupa pozitia corpului si dupa cum e sustinut de prietenul costumat in arlechin.

Tristetea si disperarea se pot citi pe chipurile celor din stanga.
Doua personaje in haine de gentilomi de secol XVII si unul in costum rosu de doge venetian isi sustin prietenul ranit de varful spadei.

Costumat in Pierrot (personaj tipic al teatrului de strada numit Commedia dell'arte - reprezentand de obicei naivitatea), acesta si-a pierdut cunostinta, cazand in bratele celorlalti. Doar bratul drept mai are puterea de a tine inca spada.

"Dogele" isi duce degetele la pieptul sau, acolo de unde tasneste sangele peste costumul alb.
La fel de alb precum costumul e si chipul lui Pierrot (in total contrast cu costumele celorlalti, dar in acelasi ton cu decorul inzapezit).

Desi e puternic fardat, albul chipului ne duce si la ideea stingerii vietii, rana din pieptul sau putand fi una mortala.

JEAN-LEON GEROME - DUEL DUPA MASCARADA

- ulei pe lemn
- timp: ~ 1857
- dimensiuni: 139 cm × 56 cm
- personaje: 6
- loc: Chantilly, muzeul Conde

J.L. Gerome - Epoca lui Augustus

A venit Decembrie, luna Sarbatorilor de iarna, asa ca am gasit potrivit sa scriu despre un alt tablou al lui Jean-Leon Gerome, facand trecerea de la temele romane (din ultimele articole) la cea a Craciunului.

Epoca lui Augustus este o pictura de mari dimensiuni (cam zece metri in lungime), populata cu aproximativ 100 de personaje. O munca titanica si unul dintre cele mai reusite tablouri ale stilului neo-clasic.

Ideea tabloului se bazeaza pe contrastul dintre doua civilizatii: cea antica, a Imperiului Roman si cea noua, crestina.
Se stie ca Isus s-a nascut chiar in timpul marelui recensamant comandat de imparatul Augustus in tot imperiul sau.
Pictorul il plaseaza pe imparat in postura de stapan, caruia ii aduc omagiul reprezentanti din toate provinciile (plasati de ambele parti ale tabloului).
Dar in partea de jos, are loc un eveniment mult mai important decat recensamantul: nasterea pruncului sfant.

Initial menita pentru colectia imparatului Napoleon III, imensa pictura se afla astazi la muzeul din Amiens (muzeul Picardiei).

Compozitia se bazeaza in partea de sus pe linii drepte, orizontale (scarile si baza acoperisului templului) si verticale (coloanele si personajele din jurul imparatului).
In schimb, personajele din partea de jos sunt dispuse aproape simetric in functe de doua mari linii curbe.

Augustus e pictat aproape ca un zeu, cu rigiditatea unei statui de marmura, tinand hotarat un sceptru de aur, simbol al puterii.
E inconjurat de supusi cu mantii viu colorate (in contrast cu vesmantul sau de un alb stralucitor), toti stand pe treapta cea mai inalta a unui templu, privind de sus pe cei veniti din provinciile indepartate.

In stanga vedem reprezentanti din nordul Africii, Asia Mica si alte provincii exotice, cu vesminte splendid pictate. 

Unii se inchina pana la pamant, altii arata mandrie in fata conducatorilor romani (precum tanarul calare pe camila, cu sulita pe umar).
Barbatul cu mantie rosie taraste cu brutalitate o sclava despuiata, probabil menita a fi oferita romanilor in dar.

In partea dreapta, recunoastem dupa coifuri si vesminte supusi preponderent din provinciile nordice (gali, germanici), dar si cativa veniti din cele mai indepartate zone (precum cei patru "pasageri" ai elefantului).

Printre ei, si o femeie cu doi copii, impinsi spre baza treptelor, pentru a-l vedea si ei pe cel ce tine in frau cel mai mare imperiu al vremii.

In planul cel mai apropiat de privitor, sub aripile protectoare ale ingerului, avem sfanta familie.
Cu spatele intors romanilor, Maria si Iosif privesc cu drag la micul prunc.

Daca Augustus si insotitorii sai sunt pictati in lumina naturala a zilei, in scena de aici pruncul Isus e cel care emana o lumina proprie (reflecata apoi pe chipurile si vesmintele parintilor si ale ingerului).

J.L. GEROME - EPOCA LUI AUGUSTUS

- ulei pe panza
- timp: ~ 1854
- dimensiuni: 10,1 m × 6,2 m
- personaje: ~ 100
- loc:   Amiens, muzeul Picardiei

J.L. Gerome - Asasinarea lui Cezar

Un alt episod cheie din istoria Romei si tot in viziunea unui pictor francez de secol XIX (unul dintre cei mai apreciati din vremea sa, desi in zilele noastre nu mai e atat de cunoscut).
Asasinarea lui Cezar a fost pictata de Jean-Leon Gerome in 1867, cu ambitia de a reda cat mai realist celebra scena istorica.

In anul 44 iHr. conducatorul Romei a fost incoltit in sala teatrului Pompei si ucis cu cateva zeci de lovituri de cutit de catre rivalii sai.
Gerome a ales sa redea scena imediata asasinarii, cand faptasii se retrag din sala, cu urale de victorie.

Tabloul (de dimensiuni mai reduse decat se obisnuia la subiecte istorice) nu se gaseste in Europa, ci in Statele Unite, la muzeul de arta din Baltimore.

Compozitia e atent construita, in decorul impozant al salii teatrului Pompei, cu puternice linii verticale in partea de sus (date de coloanele uriase de marmura) si cateva cercuri in partea de jos (podeaua e circulara, dar si grupul asasinilor formeaza un cerc cu trupurile lor, dar si cu lamele cutitelor).

Ucigasii sunt adeptii Republicii (in frunte cu  Marcus Brutus, Gaius Cassius and Decimus Brutus), cei ce vedeau in Cezar tranzitia spre dictatura absoluta.
Sunt pictati in togi albe, parasind locul asasinatului, doar unuia dintre ei i se vede complet chipul, intorcandu-se spre personajul ramas putin in urma.

In dreapta tabloului, intr-o zona mai putin luminata, avem un personaj care priveste scena. E unul dintre senatorii care nu au luat parte la complot.
Pe chipul lui se poate citi ingrijorarea - fiind constient ca va urma un razboi civil intre adeptii celor doua tabere. 

In partea de jos, trupul lui Cezar zace fara viata pe podea.
Acoperit cu o mantie alba, stralucitoare, in contrast cu zona umbrita unde putem vedea sangele provenit din cele 23 de rani primite in spate.
Scaunul auriu, rasturnat de pe soclu, indica si el finalul domniei celui mai puternic dintre conducatori (neinvins in nicio campanie militara, gasindu-si sfarsitul in mana compatriotilor sai).

JEAN-LEON GEROME - ASASINAREA LUI CEZAR

- ulei pe panza
- timp: ~ 1867
- dimensiuni: 85.5 cm × 145.5 cm
- personaje: 15
- loc:     Walters Art Museum, Baltimore (USA)