Herbert Draper - Ulysse si sirenele

Ramanem la mitologia greaca, pentru o alta lucrare a englezului Herbert Draper.
De data asta un episod din Odiseea, in care eroul grec al razboiului troian incearca sa-si gaseasca drumul catre casa: regatul Ithaca.

Ulysses si sirenele reprezinta doar una dintre multele incercari prin care trece eroul in calatoria sa (care a durat 20 de ani).
Dupa ce a scapat din insula vrajitoarei Circe, Ulysse si echipajul sau vor trece prin apele unde salasluiesc sirenele.

Stiind ca glasul sirenelor poate innebuni orice barbat, facandu-l sa sara in valuri dupa ele, Ulysse isi va sfatui oamenii sa-si acopere urechile cu ceara.
Fiind totusi chinuit de curiozitate, va decide ca el sa nu-si acopere urechile - in schimb, va ordona echipajului sa-l lege bine de catarg, pentru a le putea auzi cantecul, fara a fi ispitit sa sara in apa si sa piara inecat.

Exista doua variante ale acestei lucrari: prima face parte din colectia galeriei Ferens, din orasul Kingston.
A doua (de dimensiuni mai reduse) poate fi vazuta la galeria de arta din Leeds.

Draper a ales sa picteze sirenele in plina metamorfoza: cea de jos (fiind inca in apa) are coada de peste, cele urcate pe corabie capatand trup complet de femeie.
Daca nu le putem auzi glasurile, pictorul ne sugereaza ideea de ispita prin senzualitatea lor.
Trupuri zvelte, dezgolite, cu pielea alba si stralucitoare (in contrast cu pielea arsa de soare a marinarilor).

In corabie putem vedea echipajul: incordati la maxim, vaslind cu forta, pentru a iesi cat mai repede din teritoriul sirenelor.
Dupa expresia chipurilor putem observa un amanunt important: marinarii nu le vad pe sirene !!
Ele sunt doar personificarea glasurilor, prin urmare cei cu urechile acoperite nu le pot vedea.

In centrul tabloului, Ulysse (eroul razboiului troian si rege in Ithaca) e chinuit de ispita.
Innebunit de cantecul sirenelor, e gata sa rupa sforile, dar marinarul din stanga lui ii strange si mai tare legaturile, pentru a nu-l lasa sa piara in valuri.

.................................................

.................................................

In aceeasi perioada, Herbert Draper a realizat o alta lucrare cu o tematica si compozitie asemanatoare:
"Nimfa marii" (care, din cate stiu, se afla intr-o colectie privata).

De data asta rolurile sunt inversate !!
Creatura marii nu mai este o fiinta ispititoare, gata sa duca barbatii la pieire.
Aici este ea o victima, prinsa in navodul unor pescari.

Cu trupul arcuit si o expesie de disperare pe chip, nimfa (la fel ca si privitorii acestui tablou) nu stie ce o asteapta !
Daca pescarii o vor captura sau daca va fi redata libertatii !!

................................................

................................................

HERBERT DRAPER - ULYSSE SI SIRENELE

- ulei pe panza
- timp: ~ 1909
- dimensiuni: 176 cm × 210 cm
- personaje: 9
- loc: Kingston, galeria Ferens

Herbert Draper - Icarus

Mitologia greaca a reprezentat mereu o sursa importanta de inspiratie pentru generatii intregi de pictori.
Englezul Herbert Draper nu face exceptie, fiind dedicat aproape in intregime temelor mitologice.

Tabloul Icarus este poate cea mai cunoscuta lucrare a sa, fiind una dintre mai admirate exponate din colectia muzeului Tate din Londra.
La scurt timp dupa finalizarea lucrarii, Draper a fost rasplatit cu medalia de aur la Expozitia Universala din 1900, tabloul fiind achizitionat de statul englez prin colecta publica.

Legenda lui Icarus a fost descrisa de poetul Ovidius in lucrarea sa "Metamorfozele".
Inchisi de regele Minos (al Cretei) in labirint, genialul arhitect Dedalus si fiul sau Icarus vor incerca sa evadeze pe calea aerului: cu aripi facute din pene lipite cu ceara.
Dar tanarul Icarus nu asculta de sfaturile tatalui, si zboara mai mult timp si tot mai sus, pana ce aripile i se destrama - si isi gaseste sfarsitul strivit de stanci.

Herbert Draper alege sa picteze o scena care nu apare in poemul lui Ovidiu: tanarul Icarus gasit de nimfele marii si jelit de acestea, fiindu-le mila de tineretea lui.

Prima nimfa, cea din planul apropiat, tocmai a iesit din apa, privind surprinsa la scena din fata ei.
Cu o coronita pe cap (facuta din vegetatie marina), chipul din profil si corpul intins pentru a-l putea vedea mai bine pe strainul intins pe stanca.

Icarus e pictat de Draper intr-o ipostaza amintind de Pieta (scena zugravita de zeci de pictori, cu Isus coborat de pe Cruce, in bratele mamei sau ale ucenicilor).
Trupul musculos, dar inert, capul plecat intr-o parte, fara expresia durerii pe chip, sugerand mai degraba un somn adanc.

Lucrul cu adevarat remarcabil e felul in care pictorul a detaliat cele doua aripi, masive, ca ale unui condor - fiecare pana fiind redata cu acuratete, cu ajutorul jocului de lumini si umbre.

Cele doua nimfe de pe stanca (cele ce il jelesc pe tanarul Icarus) parca sunt scaldate in aur (acea nuanta aurie pe care o intalneam de regula la panzele lui Rembrandt).
Aurie e si harpa tinuta in brate de una dintre ele, aurii sunt si sclipirile soarelui de pe micile valuri ale marii.

Intreg tabloul e realizat in tonuri de brun, auriu si doar putin rosu (panglica de la braul lui Icarus) - culori precum albastru, violet sau verde lipsind cu desavarsire.
Aceasta alegere cromatica a pictorului (alaturi de compozitia inspirata) da scenei o atmosfera aparte, care fascineaza de la prima privire a tabloului.

 

.....................................................................

.....................................................................
Peste cativa ani (in 1904) Draper revine la tema nimfelor, de data asta intr-o ipostaza mai vesela:
in lucrarea "Melodiile marii" cele doua nimfe asculta fascinante muzica unui tanar (poate zeul Apollo, poate un muritor de rand) culcat pe o stanca. 

Privind cu atentie, putem observa ca pictorul a ales aceleasi modele feminine pentru intruchiparea nimfelor. Difera doar starea lor emotionala: daca in tabloul precedent citeam pe chipul lor tristete, acum avem o stare de vis si admiratie.

HERBERT DRAPER - ICARUS

- ulei pe panza
- timp: ~ 1898
- dimensiuni: 180 cm × 150 cm
- personaje: 4
- loc: Londra, muzeul Tate