Unul dintre cele mai senzuale (si, prin urmare, unul dintre cele mai controversate) tablouri din istoria artei a fost pictat de Ingres la o varsta foarte inaintata.
Jean Auguste Dominique Ingres era trecut de 80 de ani cand a finalizat Baie Turceasca, o lucrare realizata in plina moda a orientalismului. Scriitori, poeti, dar mai ales pictori gasisera in lumea araba si nord-africana o sursa generoasa de inspiratie.
Comanda pentru lucrare a venit din partea familiei Bonaparte (Napoleon III era in acel moment imparat), ca dar de nunta pentru printul Louis Napoleon. Tabloul a fost considerat prea senzual (dupa legenda, cea indignata a fost logodnica printului) si nu a fost achizitionat.
In schimb, diplomatul turc Khalid Bey (mare amator de arta franceza) l-a cumparat pentru colectia sa.
Dupa aproape jumatate de secol (in 1911) a ajuns sa fie expus la cel mai mare muzeu de arta al Frantei, Luvru.
Formatul initial era unul standard, dreptunghiular, abia dupa mai multi ani pictorul s-a gandit la o versiune circulara, in stilul facut cunoscut de Boticelli in Renasterea italiana.
Versiunea dreptunghiulara (din care s-a pastrat doar o fotografie) are o compozitie mai echilibrata. Cea rotunda o trunchiaza pe femeia din coltul drept, dar e un format care atrage mai repede atentia privitorului.
Spre deosebire de alti artisti cu care a fost contemporan, Ingres nu a calatorit niciodata intr-o tara orientala, asa ca a pictat totul fiind inspirat de alte lucrari similare, plus imaginatia proprie.
Pe fundal vedem un numar mare de femei venite sa se imbaieze, dar majoritatea au pielea alba si trasaturi europene. Doar patru prezente exotice intalnim in toata compozitia.
Tolanite pe divan, asista la un mic numar de dans pe ritmul tamburinei din mainile fetei cu trasaturi africane.
Si femeia din dreapta priveste la dansatoare, in timp ce doua servitoare ii ingrijesc parul. Criticii de arta au identificat-o ca fiind doamna Mary Montagu (sotia ambasadorului englez din Imperiul Otoman). Fragmente din scrierile ei despre experienta in Orient au fost copiata de Ingres in caietele sale.
Un fragment copiat e fix descrierea unei bai turcesti pentru femei:
"Cred ca erau acolo peste 200 de femei. Femei frumoase si goale, in toate ipostazele...unele conversau, altele lucrau, altele beau cafea sau gustau serbet, intinse nonsalant, in timp ce tinere servitoare le impleteau parul in forme fantastice."
Ingres nu a beneficiat de modele pentru a-i poza nud pentru acest tablou, asa ca a refolosit multe dintre vechile sale desene sau chiar tablouri.
Femeia care sta cu spatele este preluata din lucrarea "Femeie care se imbaiaza" (din 1808), doar ca acum i-a adaugat un instrument muzical (o mandola) in brate si i-a schimbat si pozitia picioarelor.
In prim plan, dar in dreapta, femeia intinsa pe perna albastra (alaturi de alte doua femei, imbratisate intr-un gest destul de erotic) are trasaturile sotiei pictorului (Madeleine Chapelle), pe care a desenat-o de atatea ori la tinerete.
Toate trupurile din prim plan sunt scaldate intr-o lumina aurie, cu un aer ireal, ca si cum nu ar fi intr-o incapere inchisa, ci sub un soare puternic de vara.
JEAN AUGUSTE INGRES - BAIE TURCEASCA
- ulei pe panza
- timp: ~ 1852-1862
- dimensiuni: 108 cm × 110 cm
- personaje: 8 in prim plan, 16 pe fundal
- loc: muzeul Luvru, Paris
