Incep anul cu artistul caruia i-am dedicat pana acum cele mai multe articole: fascinantul Pieter Bruegel.
De data asta despre un tablou care ar putea fi considerat o continuare a celui despre am scris in ianuarie 2021 (Recensamant la Bethleem), atat prin tema (una biblica, din prima parte a Noului Testament) cat si prin imagine (peisaj de iarna, populat cu o sumedenie de personaje).
Masacrul Inocentilor reprezinta unul dintre cele mai tragice si socante episoade din Biblie: momentul cand regele Irod da ordin ca toti pruncii din regatul sau sa fie ucisi, pentru a nu se implini profetia (ca unul dintre ei va deveni un mare conducator).
Tabloul original (facut in jurul anului 1567) a facut parte din colectia imperiala germana (unde a suferit modificari, asa cum voi relata mai tarziu), apoi a ajuns in cea a familiei regale britanice, fiind astazi expus la castelul Windsor.
Exista si cateva copii ale tabloului, realizate (cel mai probabil) de fiul artistului (Bruegel cel tanar).
Incepem observarea detaliilor cu partea cea mai indepartata, zona bisericii si a caselor cu acoperisurile pline de zapada.
Pe un mic pod sta de paza un soldat calare, cu armura si sulita, iar la cativa pasi mai aproape de privirea noastra, un alt soldat rapeste un prunc din bratele mamei sale (ramasa indurerata in pragul casei).
Ca si in celelalte lucrari despre care am scris , Bruegel alege sa amplaseze scena biblica in decor si context contemporan: avem un sat olandez si soldati in armura spaniola (o referinta clara la razboiul intins pe zeci de ani, prin care Tarile de Jos au luptat pentru independenta, impotriva invadatorilor spanioli).
In partea stanga a tabloului avem o aglomerare de personaje, gesturi si conflicte.
Si aici (la casa de caramida) un soldat smulge din bratele mamei un prunc, dar si un copil cam de doi ani.
Un alt soldat ameninta cu sabia grupul de femei care se opun barbariei, iar cel in armura urineaza pe peretele grajdului.
Langa zid, o femeie e in pragul lesinului, in timp ce un mic catel latra la agresori.
Mai vedem si un ostean care taraste o gasca si altul cu piciorul pe un bustean, dar aceste elemente nu sunt pictate de Bruegel !!
Imparatul german Rudolf II (primul proprietar al lucrarii) a ordonat unui alt pictor sa cenzureze scenele prea brutale, asa ca in locul copiilor ucisi vedem animale sau obiecte - pictate peste tusele originale.
In centrul lucrarii avem si centrul de forta !!
O ceata de soldati calare, cu armurile lucind, gata in orice clipa sa inabuse sangeros orice incercare de revolta.
In dreptul caselor saracacioase, cu turturi deasupra usilor, un alt soldat calare (si unul inarmat cu o muscheta) supravegheza brutalitatile comise de camarazii lor: si aici mame disperate isi tin copiii in brate, fara nicio sansa de a scapa de agresori.
Mai jos, o usa inchisa e luata cu asalt:
lovita cu piciorul, cu sulita si apoi cu un trunchi de lemn, pana va ceda.
In coltul din stanga vedem si comandantii: pe cai, cu haine scumpe si palarii impodobite cu pene, impasibili la satenii care cad in genunchi cerand indurare pentru copiii lor.
Langa ei (si in fata principalei cete de soldati) avem din nou o scena cenzurata: in locul pruncilor pictati de mana lui Bruegel (in varianta originala), un alt artist a inventat un macel al... curcanilor si al gastelor.
Mai la dreapta, noua sateni inconjoara un calaret (tot un comandant, judecand dupa vesminte si podoabe), cu disperare in priviri si gesturi.
Chipul fara expresie si mana acestuia arata totala nepasare si intentia de a duce pana la capat dorinta regelui Irod.
Calare pe un butoi, alti soldati patrund pe fereastra casei de caramida, intr-o scena aproape comica.
Am pomenit mai devreme si de faptul ca exista cateva variante ale tabloului, facute de fiul artistului.
Exista una la muzeul de arta din Viena, alta la muzeul de arta din Bruxelles, dar si o varianta chiar in tara noastra: la muzeul Brukenthal din Sibiu.
In aceste lucrari putem vedea conceptul initial al tabloului, asa cum a fost gandit de Bruegel, fara portiunile cenzurate ulterior.
Puse in paralel, vedem foarte clar diferentele din mai multe zone: in locul gastelor si al unor obiecte, soldatii rapesc sau ucid copii in fata parintilor.
Cea mai concludenta e scena din mijloc: masacrul curcanilor (in versiunea cenzurata) ascundea de fapt masacrul inocentilor.
PIETER BRUEGEL - MASACRUL INOCENTILOR
- ulei pe lemn
- timp: ~ 1567
- dimensiuni: 109 cm x 158 cm
- personaje: peste 100
- loc: Windsor, colectia regala
