Botticelli - Legenda lui Nastagio Onesti

Cu o scurta exceptie (anii de lucru la frescele capelei Sixtine de la Vatican), Sandro Botticelli a fost mereu legat de orasul Florenta, si de influenta familie Medici.
Familia Medici fiind si cea care a comandat cele patru lucrari despre care voi scrie in continuare, o ilustrare a unei povestiri din Decameronul lui Baccacio.

Tablourile au fost menite ca dar de nunta pentru finii lui Lorenzo de Medici, multe secole mai tarziu ajungand in colectia muzeului Prado din Madrid (mai putin ultimul, care se afla intr-o colectie privata).

Legenda lui Nastagio degli Onesti este o poveste stranie, mai greu de inteles in zilele noastre.
In prima parte a intamplarii imaginate de Baccacio si ilustrata de Botticelli, tanarul Nastagio rataceste prin padure, mahnit si ingandurat. Fata pe care o curteaza il trateaza cu raceala si are orgoliul ranit.
Deodata, ii apare in fata ochilor o scena fantastica: fantoma unei fete goale, atacata de cainii de vanatoare ai unui cavaler in armura (si ei tot fantome).

Fata e ucisa, si inima ei e aruncata cainilor.
Nastagio e socat, dar apoi afla ca e vorba de viziunea unei pedepse divine: cavalerul e stramosul sau, care a fost batjocorit de iubita si a ajuns sa se sinucida. Divinitatea i-a obligat sa retraiasca (ca aparitii fantomatice) aceasta scena in fiecare zi.

Lui Nastagio ii vine ideea sa profite de situatie si organizeaza un ospat chiar in acest luminis din padure.
Al treilea tablou din serie (si cel mai complex) ne dezvaluie acest ospat, unde e invitata familia fetei pe care o iubea Nastagio, mizand pe aparitia fantomelor pentru a le testa reactia.

In partea stanga, vedem clar reactia iubitei (si a insotitoarelor) la vederea scenei socante.
Chipuri speriate, gesturi disperate, masa rasturnata, cu toate vasele cazand pe jos.

Mesenii au si ei aceeasi reactie. Aparitia fantomelor chiar in fata mesei lor ii tulbura profund.
Pentru chipurile personajelor, Botticelli a ales chiar membrii ai familiei Medici.
(putem vedea si emblema familiei in fundal, atarnata pe copac, bile rosii si una albastra pe un scut galben).

Cavalerul, stramosul lui Nastagio care a murit de nefericire, e pictat cu cea mai multa minutiozitate.
(armura aurie, cu toate detaliile si ornamentele, pozitia de lupta si chipul ravasit de furie).

Pe fundal mai vedem o emblema (capul de maur pe fundal alb) - un simbol popular in epoca, pe care il putem gasi si pe steagul din Corsica si pe cel din Sardinia.

In mijlocul lucrarii revedem aparitia fantomei fetei osandita de divinitatate sa retraiasca aceasta scena de cruzime, ca pedeapsa ca si-a batut joc de iubirea cavalerului.
Langa ea, Nastagio incearca sa explice oaspetilor care e natura acestei aparitii care i-a speriat de toti.

Toata ideea cu ospatul are efectul scontat: fata pe care o iubea Nastagio renunta la atitudinea rece si accepta sa il cunoasca, apoi sa lege o relatie.
In ultimul tablou al seriei (singurul care nu se afla la muzeul Prado) avem scena nuntii lui Nastagio, epilogul acestei povestiri din Decameron.

SANDRO BOTTICELLI - LEGENDA LUI NASTAGIO ONESTI

- ciclu de patru tablouri
- tempera pe panou
- timp: ~ 1483
- dimensiuni: 82 x 138 cm
- loc: Madrid, muzeul Prado

Bruegel (cel Tanar) - Triumful lui David

Ramanem in familia Bruegel, pentru un scurt articol despre o frumoasa lucrare cu tematica biblica semnata de Pieter Bruegel cel Tanar.

O abordare altfel decat cea comuna a povestii uriasului soldat Goliat rapus de tanarul pastor David.
Majortatea lucrarilor din Renastere (si mai apoi din perioada baroca) il infatiseaza pe David ori cu prastia in mana, pregatit de lovitura, ori taind capul uriasului rapus - fara prezenta altor personaje si de multe ori cu un peisaj redus la minim.

Pastrand caracteristicile de stil ale tatalui sau, Bruegel cel tanar ne infatiseaza un cadru imens, cu stanci, coline, poduri. Un pesaj complex, insufletit de prezenta a aproximativ 70 de personaje.

Din pacate, publicul larg nu se poate bucura de acest tablou decat in varianta fotografiata, virtuala.
Desi face parte din colectia muzeului Prado (din Madrid) nu este pe lista exponatelor permanente.

Incepem cu partea dreapta a lucrarii, acolo unde se insira armata israeliana, amestec de cavalerie si pedestrime, cu armuri si ornamente mai apropiate de perioada medievala decat de antichitatea timpurie.
Capatul coloanei de soldati se pierde in peisaj, ca intr-o abur dens, culorile si conturul fiind tot mai estompate.

In partea stanga avem grupul de femei, batrani si copii, participand entuziast la bucuria victoriei si a intoarcerii acasa a barbatilor de pe campul de lupta.
Toata scena e pictata (predominant) in culori complementare (tonuri de verde si rosu) mai putin femeia care merge in intampinarea eroului (iesind in evidenta prin rochia alb argintie).

In prim plan il avem pe eroul zilei: tanarul David, alaturi de Saul (primul rege al poporului israelian), pictat aici calare pe un cal alb, plin de ornamente aurii.

Precum stim din Biblie, Saul si David vor deveni dusmani in anii urmatori, conflict pornit de la frica regelui de a se vedea detronat de tanarul erou.

Pictat sub arcada de piatra, David paseste in fruntea armatei, cu picioarele goale, imbracat in haine modeste.
In mana stanga duce capul uriasului Goliat (pe fruntea caruia se poate vedea urma pietrei care l-a rapus) iar in dreapta vedem gigantica sabie a acestuia (sabie, care daca ar fi pusa in pozitie verticala ar fi mai inalta decat David).

Un tanar pastor care va deveni unul dintre cei mai vestiti regi ai antichitatii.

PIETER BRUEGEL (cel tanar) - TRIMFUL LUI DAVID

- ulei pe lemn
- timp: ~ 1619
- dimensiuni: 88 cm × 216 cm
- personaje: ~ 70
- loc: Madrid, muzeul Prado