De la o poveste din timpul Greciei antice trecem la una mai recenta.
La cea imaginata si scrisa de Jonathan Swift in secolul 18, despre calatoriile navigatorului Gulliver.
Un secol mai tarziu, Jehan Georges Vibert (artist cunoscut pentru pictarea de scene din viata preotilor si a cardinalilor) s-a inspirat din textul romanului si s-a hotarat sa iasa din rutina temelor pictate.
S-a apucat astfel de realizarea celui mai complex si mai atipic tablou din cariera sa.
O lucrare de dimensiuni mari (110 cm / 56 cm) care poate fi admirata doar din fotografii, fiind aflata intr-o colectie privata (achizitionata de la casa de licitatii Sotheby's cu peste un milion de dolari).
Inainte de a privi de aproape detaliile, sa observam compozitia: bazata pe un triunghi, cu o latura formata de trupul culcat al lui Gulliver. celelalte fiind formate din aglomerarea de personaje de langa el, plus bratul macaralei de lemn..
Cel mai aproape de ochii privitorilor este grupul din stanga.
Dopa etate, postura si podoabe putem considera ca sunt figuri importante ale insulei Liliput
(cel cu haina rosie si casca aurie ar putea fi chiar regele din poveste).
Langa ei stau trei razboinici (cu camasi de zale si sabii incovoiate), purtand o discutie.
Pe fundal, la scurta distanta, vedem pantoful lui Gulliver, cam de doua ori mai mare decat inaltimea unui liliputan.
In partea dreapta avem un grup mai numeros.
Punctul lor de atentie e reprezentat de ceasornicul lui Gulliver, pe care personajul cu haina albastra il deschide cu lama sabiei.
Daca grupul precedent avea vesminte inspirate din zona Orientului apropiat (Imperiul Otoman, Persia), aici vedem haine care ne duc cu gandul spre China si Mongolia.
Si cei adunati chiar langa trupul marinarului au vesminte din diverse zone ale Orientului.
Tocmai au terminat operatiunea de imobilizare a "uriasului venit pe tarmul lor".
Vedem sfori, prinse in pari batuti in pamant, dar si o ancora de vapor care ii fixeaza pantoful stang.
Gulliver e inca inconstient, cazut intr-un somn adamc: inca nu simte ca e captivul liliputanilor.
Sa citim si un fragment din textul lui Jonathan Swift, care descrie exact momentul cand protagonistul deschide ochii:
M-am tolanit pe iarba foarte marunta si moale si am adormit mai adanc decat imi amintesc sa mi se fi întamplat vreodata, dupa socotelile mele cam la vreo noua ceasuri, pentru ca la desteptare tocmai se crapa de ziua.
Am incercat sa ma scol, dar nu m-am putut misca, deoarece cum stam asa culcat pe spate, mi-am simtit atat bratele cat si picioarele legate zdravan de pamant de o parte si de alta, iar parul meu lung si des, prins si el in acelasi fel.
Am simtit de asemenea ca tot trupul, de la subsuori pana la coapse, e legat cu fire subtiri.
Auzeam in jurul meu un zgomot nedeslusit, dar din pozitia in care ma gaseam nu izbuteam sa vad altceva decat cerul.
N-a trecut mult şi am simtit ceva ca o vietate miscandu-se pe piciorul meu stang, inaintand binisor pe piept si oprindu-mi-se in dreptul barbiei; plecandu-mi ochii pe cat puteam, am deslusit o faptura omeneasca ce n-avea nici sase incii inaltime, cu un arc si o sageata in maini si cu o tolba de sageti la spate.
Intre timp, am simtit cel putin patruzeci de alte fiinte asemanatoare (asa am banuit) urmand-o pe cea dintai.
JEHAN GEORGES VIBERT - GULLIVER
- ulei pe panza
- timp: ~1870
- dimensiuni: 110 cm x 56.5 cm
- personaje: ~50
- loc: colectie privata
