Correggio - Adoratie

Ultimul articol din acest prim an al blogului este despre sarbatoarea Craciunului si despre un mare pictor al Renasterii italiene: Antonio CORREGGIO.

Adoratia Pruncului este una dintre cele mai simple (din punct de vedere al compozitiei) dar si una dintre cele mai frumoase picturi realizate vreodata, dintre cele infatisand fecioara si pruncul.

Cine viziteaza Florenta, o poate vedea in colectia galeriei Uffizi, celebra in toata lumea.

Pe un fundal intunecat (in care doar o portiune ne dezvaluie un peisaj indepartat, abia schitat), fecioara Maria isi priveste pruncul, asezat pe un stergar alb, pus peste un mic pat din paie.

Pe chipul fecioarei (pictat cu o finete tipica lui Correggio) se poate citi afectiunea materna.
O lumina aurie ii inunda chipul, palmele si vesmantul - lumina ce nu provine de afara, ci este emanata de pruncul Isus.
Prin acest efect al jocului de lumini si umbre, pictorul a reusit sa dea tabloului o atmosfera cat se poate de intima.

CORREGGIO - ADORATIE
- ulei pe panza
- timp: ~ 1526
- dimensiuni: 81 cm × 67 cm
- loc:     Florenta, galeria Uffizi

........................................

........................................

Un efect asemanator il putem vedea intr-un tablou pictat cativa ani mai tarziu: Adoratia Pastorilor.
Correggio ilustreaza momentul in care ieslea unde s-au adapostit Maria si Iosif e vizitata de pastorii din apropiere, ei fiind (inaintea magilor) primii martori ai nasterii divine.

Tabloul (de data asta unul de mari dimensiuni) a fost facut pentru capela bisericii San Prospero din orasul Reggio Emillia. Dupa o lunga peregrinare a ajuns in Germania, la Dresda, expus la muzeul de arta.

Structura dupa care sunt asezate personajele (menita a evita o simetrie banala) e bazata pe doua linii oblice (formand un X). Astfel avem patru planuri: jos unul gol, sus unul format din grupul ingerilor, in stanga pastorii, iar in dreapta pruncul, Maria si Iosif.

Lumina emanata de prunc e pictata aici cu un efect si mai puternic decat in tabloul prezentat anterior.
Tanara pastorita isi duce mana spre ochi, aproape orbita de stralucirea divina.

Chipul fecioarei straluceste, in timp ce isi priveste fiul cu dragoste si admiratie, totul fiind pictat in cele mai fine nuante, cu cele mai subtile treceri de la alb stralucitor la auriu.

Locul gol lasat in centrul lucrarii, cat si pictarea personajelor la dimensiune reala e un alt efect gandit ingenios de pictor - e locul pastrat pentru noi, privitorii tabloului, lipsind doar un pas pentru a face parte din scena adoratiei.

CORREGGIO - ADORATIA PASTORILOR
- ulei pe panza
- timp: ~ 1530
- dimensiuni: 256 cm × 188 cm
- loc:   Dresda, galeria de arta

J.L. Gerome - Epoca lui Augustus

A venit Decembrie, luna Sarbatorilor de iarna, asa ca am gasit potrivit sa scriu despre un alt tablou al lui Jean-Leon Gerome, facand trecerea de la temele romane (din ultimele articole) la cea a Craciunului.

Epoca lui Augustus este o pictura de mari dimensiuni (cam zece metri in lungime), populata cu aproximativ 100 de personaje. O munca titanica si unul dintre cele mai reusite tablouri ale stilului neo-clasic.

Ideea tabloului se bazeaza pe contrastul dintre doua civilizatii: cea antica, a Imperiului Roman si cea noua, crestina.
Se stie ca Isus s-a nascut chiar in timpul marelui recensamant comandat de imparatul Augustus in tot imperiul sau.
Pictorul il plaseaza pe imparat in postura de stapan, caruia ii aduc omagiul reprezentanti din toate provinciile (plasati de ambele parti ale tabloului).
Dar in partea de jos, are loc un eveniment mult mai important decat recensamantul: nasterea pruncului sfant.

Initial menita pentru colectia imparatului Napoleon III, imensa pictura se afla astazi la muzeul din Amiens (muzeul Picardiei).

Compozitia se bazeaza in partea de sus pe linii drepte, orizontale (scarile si baza acoperisului templului) si verticale (coloanele si personajele din jurul imparatului).
In schimb, personajele din partea de jos sunt dispuse aproape simetric in functe de doua mari linii curbe.

Augustus e pictat aproape ca un zeu, cu rigiditatea unei statui de marmura, tinand hotarat un sceptru de aur, simbol al puterii.
E inconjurat de supusi cu mantii viu colorate (in contrast cu vesmantul sau de un alb stralucitor), toti stand pe treapta cea mai inalta a unui templu, privind de sus pe cei veniti din provinciile indepartate.

In stanga vedem reprezentanti din nordul Africii, Asia Mica si alte provincii exotice, cu vesminte splendid pictate. 

Unii se inchina pana la pamant, altii arata mandrie in fata conducatorilor romani (precum tanarul calare pe camila, cu sulita pe umar).
Barbatul cu mantie rosie taraste cu brutalitate o sclava despuiata, probabil menita a fi oferita romanilor in dar.

In partea dreapta, recunoastem dupa coifuri si vesminte supusi preponderent din provinciile nordice (gali, germanici), dar si cativa veniti din cele mai indepartate zone (precum cei patru "pasageri" ai elefantului).

Printre ei, si o femeie cu doi copii, impinsi spre baza treptelor, pentru a-l vedea si ei pe cel ce tine in frau cel mai mare imperiu al vremii.

In planul cel mai apropiat de privitor, sub aripile protectoare ale ingerului, avem sfanta familie.
Cu spatele intors romanilor, Maria si Iosif privesc cu drag la micul prunc.

Daca Augustus si insotitorii sai sunt pictati in lumina naturala a zilei, in scena de aici pruncul Isus e cel care emana o lumina proprie (reflecata apoi pe chipurile si vesmintele parintilor si ale ingerului).

J.L. GEROME - EPOCA LUI AUGUSTUS

- ulei pe panza
- timp: ~ 1854
- dimensiuni: 10,1 m × 6,2 m
- personaje: ~ 100
- loc:   Amiens, muzeul Picardiei