Subiectele mitologice au fost marea pasiune a lui Frederic Leighton si principala sa sursa de inspiratie (tabloul prezentat in articolul precedent fiind mai degraba o raritate in opera sa).
Hercules luptand cu moartea e o tema care n-a fost prea des ilustrata, desi e o scena cu adevarat generoasa.
Leighton s-a gandit sa abordeze tema la apogeul carierei, in jurul anului 1871, intr-o lucrare de mari dimensiuni, care astazi se afla in SUA, la muzeul din orasul Hartford.
Desenul pregatitor ne arata ca artistul a gandit bine compozitia, nelasandu-se dus de inspiratii de moment, cum era specific multor artisti contemporani cu el.
Cum a ajuns Hercule sa se lupte cu insasi Moartea ?
Legenda spune ca regele Admetus (al cetatii Pherae) a vanat (cu ajutorul zeului Apollo) un leu, dar a uitat sa ofere ofrande zeitei vanatorii (Arthemis). Aceasta l-a condamnat la moarte, dar sotia lui Admetus, frumoasa Alcestis, s-a oferit Mortii in locul sau.
Hercules, pe atunci oaspete la palatul sotilor, a fost infuriat de moartea printesei si s-a luat la lupta cu Thanatos (personificarea Mortii).
In stanga lucrarii, pictorul amplaseaza o aglomerare de personaje. Un barbat (cel mai probabil Admetus), alaturi de tinere fete, priveste spre scena luptei. Trecuti de la momentul jelirii printesei la momentul in care sunt ingroziti de aparitia Mortii, si apoi la momentul uimirii ca Moartea e dominata de puterea lui Hercules.
In centru, pe fondul cerului albicios, ii avem pe parintii fetei, si ei avand aceeasi reactie. Pozitiile trupurilor, incordate la maxim, amintesc de stilul lui Michelangelo, pe care Leighton il admira profund.
Privind cu atentie vesmintele, observam ca faldurile abia se mai vad - pictorul folosind (cel putin pentru albastru si nuante de roz si oranj) pigmenti care nu s-au pastrat atat de bine odata cu trecerea timpului.
Mai jos, intinsa pe patul funerar (de un alb stralucitor), printesa Alcestis pare o statuie din ceara.
Surorile ei stau langa ea, una privind uimita la scena luptei, tinandu-si in brate sora cazuta in lesin.
In extrema dreapta, cu fiecare muschi incordat, "imbracat" doar cu o piele de leu, Hercules a prins ca intr-un cleste bratele lui Thanatos (Moartea).
Moartea a fost pictata de Leighton cu o piele cenusiu-verzuie, aripi mari negre si ochi lipsiti de iris. O aparitie fantomatica, terifianta, dar care nu se poate masura cu puternicul semi-zeu.
Legenda lui Alcestis se termina cu un deznodamant fericit: victoria lui Hercules ii va determina pe zei sa o readuca la viata.
FREDERIC LEIGHTON - HERCULES LUPTAND CU MOARTEA
- ulei pe panza
- timp: 1871
- dimensiuni: 132 x 265 cm
- personaje: 14
- loc: SUA, Hartford, Wadsworth Atheneum
