Gericault - Cursa de cai la Roma

Cu cativa ani inainte de a picta Pluta Meduzei, Gericault a planuit realizarea unei compozitii imense cu care sa dea o replica picturii academiste.
Spre deosebire de academisti (care pictau scene inspirate din istoria si mitologia antica), Gericault isi dorea o scena moderna, dar cu aer eroic, demna de a fi transpusa pe o panza de dimensiuni uriase.

In timpul unei caltorii in Italia a vazut Cursa de cai de la Roma. 

O intrecere traditionala, cu cai adusi din nordul Africii - pusi sa alerge fara calareti pe o strada lunga si dreapta.
I s-a parut ideea perfecta si a inceput sa faca schite si planuri pentru tabloul cu care isi dorea sa se impuna in lumea picturii franceze.

Dar planul a fost dus doar pana la jumatate. Nu stim exact motivul pentru care lucrarea de mari dimensiuni nu s-a mai realizat. A facut trei variante mici in ulei, surprinzand momente diferite ale cursei.

Prima (aflata acum in SUA, la muzeul din Baltimore) ne arata momentul startului.
Compozitia e bazata pe trei planuri (marcate de linii de perspectiva ce duc spre stanga tabloului).
Primul plan e gol (spatiul din fata liniei de start), al doilea e cel principal (al cailor pregatiti pentru cursa), iar al treilea e reprezentat de tribuna cu spectatori.

Intr-o alta schita pregatitoare, vedem o compozitie asemanatoare dar cu mult mai mult spatiu in fata cailor.

Privind mai de aproape detaliile vedem preocuparea artistului pentru culoare (cele complementare, puse in contrast direct), pentru asezarea personajelor, pentru pozitiile corpurilor (si oameni si caii de cursa) - cu sugerarea tensiunii si a exploziei miscarii abia tinuta in frau. Si mai putin pentru detalii: fiind totusi o schita, chipurile oamenilor si hainele lor sunt abia sugerate prin cateva pete de culoare.

Gericault a evitat monotonia in compozitie: fiecare cal de cursa e surprins intr-o alta pozitie, desi toti reprezinta aceeasi idee: viteza si forta ce urmeaza sa fie dezlantuite de indata ce funia de la start va fi taiata si vor fi eliberati din stransoarea oamenilor.

THEODORE GERICAULT - CURSA DE CAI LA ROMA

- ulei pe hartie
- timp: ~ 1817
- dimensiuni: 44.9 × 59.5 cm
- loc: SUA, Muzeul Walters din Baltimore

............................................................

............................................................ 

O alta schita (aflata la muzeul Luvru) ne arata momentul aducerii cailor spre locul de start.
Ingrijitorii par niste eroi antici (comparabili cu Ahile si Hercules) incordati la maxim pentru a struni animalele semi-salbatice.

Gericault a pictat si momentul de la finalul cursei (intr-o schita aflata la muzeul din Lille) - cand efortul ingrijitorilor e si mai mare.
Caii trebuiesc opriti sa nu fuga mai departe de locul cursei si apoi adusi inapoi spre grajduri.
Si aici incordarea si efortul sunt redate excelent printr-o serie de linii curbe si prin contraste (de lumini, umbre si cel dintre tonurile verzi si rosii).

Gericault - Pluta Medusei

Ramanem pe o mare in plina furtuna, dar schimbam secolul si pictorul.
De data asta vom vedea lucrarea cea mai cunoscuta a lui Theodore Gericault, pictorul francez care a influentat cel mai mult stilul romantic din secolul XIX.

Pluta Medusei (pictata in 1819) surprinde un moment al tragediei intamplate cu trei ani in urma, cand fregata Medusa s-a scufundat, cu peste 100 de victime.
Putinii supravietitori au plutit timp de 13 zile pana au fost salvati de o alta nava.

Desi initial pictorul facuse schite pentru scenele de cosmar din zilele de deriva (cand s-a ajuns chiar la canibalism), s-a hotarat mai apoi pentru momentul salvarii.

Tabloul lui Gericault a fost primit cu multe critici la prima expunere (insuccesul l-a dus pe autor pana in pragul depresiei), dar apoi a fost recunoscut ca o capodopera, astazi fiind una dintre cele mai pretuite lucrari ale muzeului Luvru.

Privind liniile formate de catarg, sfori, grinzile de lemn, dar si corpurile unor personaje, putem vedea ca nu sunt intamplatoare: observam o structura bazata pe doua piramide (usor inclinate spre stanga).

Pictorul a tratat subiectul cu multa meticulozitate. A vorbit personal cu supravietuitorii si le-a schitat portretele. 

Prin urmare, nu avem chipuri pictate din imaginatie, ci o imagine cat mai realista a scenei.

Dupa aproape doua saptamani de disperare, aparitia navei salvatoare (care abia ocupa cativa centimetri in tablou) starneste o reactie puternica printre marinari.
Ii vedem urcati unii peste altii, agitand esarfe pentru a putea fi observati (printre valurile inalte) si a avea o sansa la viata.

In partea stanga a tabloului, trei dintre marinari nu vor mai apuca salvarea: frigul si foametea i-a rapus. 

Zilele de cosmar s-au intiparit adanc pe chipul personajului cu barba alba: cu o mana inca mai tine trupul tanarului mort de curand si pare ca nici nu observa agitatia celor din dreapta.

Doar tanarul negru isi intoarce chipul spre ceea ce pare o raza de speranta.

THEODORE GERICAULT - PLUTA MEDUSEI

- ulei pe panza
- timp: ~ 1819
- dimensiuni: 490 cm × 716 cm
- personaje: 20
- loc: Paris, muzeul Luvru

Rembrandt - Furtuna pe mare

Ramanem la pictura din Tarile de Jos, de data asta cu o lucrare a celebrului Rembrandt.
O lucrare cu totul atipica in opera sa, fiind singura cu tema marina: Furtuna pe Marea Galileei.

Daca de obicei scriu si despre locul unde pictura poate fi vazuta pe viu, acum avem o situatie mai speciala.
Capodopera lui Rembrandt a fost furata in 1990 de la muzeul din Boston, si inca nu a fost recuperata.
Pana ce autoritatile americane si interpolul vor avea succes in investigatie, nu ne ramane decat sa admiram varianta virtuala.

Incepem cu tema, un episod din Noul Testament si anume cel in care Isus si ucenicii au iesit pe mare la pescuit si au fost surprinsi de o teribila furtuna.
Tabloul lui Rembrandt suprinde furtuna la apogeu, inainte ca Isus sa savarseasca minunea de a calma vantul si valurile.

Compozitia e bazata pe doua mari linii (usor inclinate): cea a catargului si cea a carmei (prelungita de o alta bucata de lemn si apoi de varful barcii). Daca ne uitam mai bine la forma barcii si la franghiile unite la catarg vom observa ca formeaza un con (inclinat spre dreapta).

Furia vantului si a valurilor, corpurile indoite ale celor ce se lupta sa redreseze barca, franghia rupta de sus - toate sunt evidentiate printr-o serie de linii curbe, ingenios construite in compozitie.

Sa privim mai de aproape si personajele prinse in furtuna.

La varful barcii avem momente de disperare: valurile imense (minunat pictate) aproape ca au rasturnat ambarcatiunea.
Ucenicii se lupta sa nu cada in apa involburata, agatandu-se de ce au la indemana.

Este si zona tabloului cea mai scaldata in lumina (venita printr-o spartura de nori). Valurile stralucesc, cu un alb aproape orbitor, lemnul catargului si micile bucati de metal reflecta puternic razele de soare. 

La mijlocul barcii recunostem un chip familiar. Cine a vazut zecile de autoportrete ale lui Rembrandt poate usor identifica trasaturile sale in personajul care priveste spre noi.

In spatele sau, alte doua personaje (dintre care unul abia se vede in umbra) s-au asezat la adapost.

In zona carmei avem sase ucenici in jurul lui Isus. Fiecare cu o alta expresie si gesticulatie: unul se roaga, altuia i s-a facut rau, iar cel cu barba alba abia mai tine carma, incordat la maxim.
Isus reprezinta calmul in toata aceasta agitatie. Evenghelia lui Marcu consemneaza astfel episodul ce va urma:

El s-a ridicat, a certat vântul și a poruncit mării: "Taci! Liniștește-te!" Și vântul s-a potolit și s-a făcut liniște mare.
El le-a spus ucenicilor: "De ce vă este atât de frică? Încă nu aveți credință?"
Ei erau înfricoșați și se întrebau unul pe altul: "Cine este acesta? Până și vântul și valurile îl ascultă!"

REMBRANDT - FURTUNA PE MARE

- ulei pe panza
- timp: ~ 1633
- dimensiuni: 160 cm × 128 cm
- personaje: 15
- loc: necunoscut (furata in 1990 de la muzeul din Boston)