Al saptelea articol despre Pieter Bruegel, un pictor care reprezinta mereu o sursa generoasa de inspiratie pentru textele mele.
Din nou o lucrare in stilul sau caracteristic, cu multe personaje (peste 150 in cazul acesta) si zeci si zeci de detalii si simboluri.
Post si Carnaval (terminata in 1559) face parte din colectia muzeului de arta din Viena (unde se afla cele mai multe dintre lucrarile pictorului) dupa ce a fost in posesia imparatului german Rudolf II.
Ca si in cazul altor lucrari ale lui Bruegel, si aceasta are numeroase copii, unele realizate de fiul artistului, altele de pictori ramasi anonimi (sunt peste 15 prin muzee si colectii private).
Inca de la o prima privire recunoastem specificul unui orasel medieval din Tarile de Jos: cladiri cu etaj, din caramida rosie, stradute inguste, dar cu piete largi.
O astfel de cladire e si hanul, plin de oameni sub influenta vinului.
Unii danseaza la intrare, un altul (cocotat pe un butoi) bea un vas intreg, in timp ce un om ii toarna o galeata de apa in cap.
Veselia de la han intra imediat in contrast cu procesiunea de pe straduta alaturata: un cimpoier conduce zece oameni cu mantii brune intr-un mars sobru si disciplinat.
Si in "secventa" urmatoare avem un contrast intre sarbatoare si sobrietate.
Langa zidul bisericii cativa copii se joaca cu titirezul, iar patru sateni (doi barbati si doua femei) sunt implicati intr-un joc cu vase de gatit.
Vasele sunt aruncate in sus si trebuiesc prinse, dar, dupa bucatile sparte de pe jos, putem deduce lipsa de indemanare (probabil influentata tot de consumul de vin).
Langa ei avem "intrarea saracilor" a bisericii: oameni cu haine ponosite, cativa carand scaune, pentru ca in biserica bancutele erau deja rezervate pentru cei mai instariti.
Mai jos de han ii avem pe cei mai napastuiti de soarta: infirmi, cu carje, cersind zilnic pentru ceva de mancare.
La foc de surcele, o femeie gateste pe o plita ingusta, total rupta de realitatea din jurul ei.
Condusi de un bufon zdrentaros, un cuplu costumat (el cu sabie si cocoasa, ea purtand un felinar) strabate piata la pas incet.
In stanga, in prim plan, avem un alt han, ticsit de lume.
Aici are loc un joc tipic burgurilor medievale: o parodie la adresa nuntii, in care un mire se casatoreste la betie si dantuieste cu mireasa, pana isi da seama ca tine de mana o femeie batrana, imbracata in zdrente.
In chiar centrul lucrarii avem o fantana.
O femeie bea cu sete din caldare, indiferenta la murdaria din jurul sursei de apa:
Taraba cu peste, cu resturile aruncate in toate directiile si ditamai purcelul, lipit de baza fantanii.
Revenim in zona bisericii, de data asta la poarta principala, unde vedem oameni iesind de la slujba.
Oamenii sunt intampinati atat de vanzatori (aflati chiar langa poarta) cat si de cersetori.
Ponositi, infirmi, cu chipuri aproape desfigurate, primesc cateva monede de la cei mai instariti.
Ajungem si la zona care subliniaza si mai mult titlul si tema lucrarii: o lupta intre post si carnval.
Carnavalul e reprezentat de suita de oameni costumati, purtand ca ornamente si cateva elemente de gastronomie: oua, paini, carnuri.
Calare pe butoi, un om rotofei si rosu in obraji tine in mana (ca pe o lance) o frigaruie de porc.
Din directia opusa vine un alt alai, reprezentand ideea de post.
Oameni cu haine modeste, copii cu mici instrumente de percutie, cosuri cu covrigi.
Un preot si o calugarita trag un carut de lemn, pe care troneaza o femeie cu chip osos, cu un cos de nuiele in cap pe post de coroana.
Si ea are "o lance" - o paleta de lemn pe care sunt doi pesti (heringi).
Cele doua personaje si suita lor sunt o caricatura a turnirului medieval, inca practicat in acele vremuri.
PIETER BRUEGEL - POST SI CARNAVAL
- ulei pe lemn
- timp: ~ 1559
- dimensiuni: 118 cm x 164 cm
- personaje: peste 150
- loc: muzeul de arta, Viena
