Pentru articolul din saptamana Pastelui aveam zeci de optiuni de tablouri (mai ales din perioada Renasterii si cea a Barocului).
Alegerea a fost trilogia Patimilor, realizata de pictorul maghiar Mihaly Munkacsy.
Trei momente cheie din Noul Testament, pictate intre anii 1880 si 1896, de dimensiuni mari, parte a galeriei nationale din Budapesta (aflata in cladirea castelului de pe malul Dunarii).
Prima lucrare (terminata in 1881) a fost "Isus in fata lui Pilat" si s-a bucurat de un succes imens, motiv pentru pictor de a lucra la o continuare si apoi la inca una.
In Biblie (in Evanghelia dupa Luca) scena e descrisa astfel:
Pilat i-a chemat laolalta pe conducatorii preotilor, pe conducatori si pe popor si le-a zis:
– Mi L-ati adus pe Omul Acesta, ca pe Unul Care duce in ratacire poporul.
Si iata ca eu L-am cercetat inaintea voastra, dar n-am gasit în Omul Acesta nici un lucru de care sa fie vinovat, asa cum L-ati acuzat voi.
Si nici Irod nu L-a gasit vinovat, pentru ca ni L-a trimis inapoi.
Iata deci ca n-a facut nimic vrednic de moarte.
Asadar, dupa ce-L voi pedepsi, il voi elibera!
Este remarcabil realismul cu care pictorul a zugravit aceasta scena.
Zeci de oameni manifestand revolta, acuzarea, dar fiecare in alt mod: de la cei cu gesturi marunte care susotesc intre ei, pana la explozia de gesturi largi si zbierete (precum tanarul cu camasa alba cu ambele maini aruncate in aer si cel din fundal, urcat pe umerii altora, aratand cu degetul ca o sageata).
Soldatul (infatatisat cu spatele la noi) tine multimea in frau cu sulita (pe post de bariera).
Langa el sta Isus: arestat in gradina Ghetsimani, adus cu mainile legate pentru a fi judecat de reprezentantul Imperiului.
Pilat (pictat in extremitatea dreapta a tabloului) asculta ingandurat, in timp ce e inconjurat de preotii si dregatorii din Ierusalim.
Cel cu haina rosie si brau auriu il masoara cu privirea pe Isus, iar cel aflat la baza treptelor isi striga acuzele, cu bratele larg desfacute.
..............................................................................
..............................................................................
A doua lucrare (Ecce Homo) infatiseaza scena cand multimea respinge intentia lui Pilat de eliberare.
Insa ei au strigat cu totii:
– La o parte cu Acesta! Elibereaza-ni-l pe Baraba!
Acesta fusese aruncat în închisoare pentru o rascoala care avusese loc în cetate si pentru crima.
Pilat le-a vorbit din nou, vrand sa-L elibereze pe Isus, insa ei strigau:
– Rastigneste-L! Rastigneste-L!
El le-a zis a treia oara:
– Dar ce rau a facut Acesta? Eu n-am gasit în El nici un lucru vrednic de moarte! Asadar, dupa ce-L voi pedepsi, il voi elibera!
Dar ei au continuat sa strige tot mai tare si sa-i ceara sa fie rastignit. Si strigatele lor (si ale conducatorilor preotilor) au biruit.
Desi decorul e schimbat, pictorul pastreaza pozitia multimii in stanga compozitiei.
Vedem aici o aglomerare de oameni de toate varstele, si aceleasi izbucniri de furie ca in scena precedenta.
Toate detaliile sunt pictate atat de atent, incat avem senzatia ca simtim vibratia gesturilor si a strigatelor.
Doar cateva personaje din prim plan se diferentiaza de multimea infuriata: batrana din stanga (cu un gest de renuntare si privirea intoarsa de la podium), tanara mama (cu un copil in brate si altul agatat de haina ei) si adolescentul (cu haina albastra) care priveste mirat la ce se intampla in fata lui.
In dreapta avem soldatii romani (care impiedica multimea sa avanseze spre trepte, unul avand varful sulitei indreptat spre gloata).
Sus, intre coloanele de marmura, guvernatorul Pilat e pictat chiar in momentul in care isi rosteste replica (relatata in Evanghelia dupa Ioan): Ecce Homo !! (Iata Omul).
................................................................................
................................................................................
Ultimul tablou din trilogie ilustreaza cea mai dramatica scena: rastignirea !!
Mai exact, momentul cand cerul se intuneca si pamantul se cutremura, asa cum putem citi si in Biblie (evanghelia dupa Luca):
Si era cam pe la ceasul al saselea si s-a facut întuneric peste toata tara pâna la ceasul al noualea.
Si soarele s-a intunecat si perdeaua Templului s-a rupt prin mijloc.
Si Isus, strigand cu glas tare, a spus: „Tata, in mainile Tale imi incredintez duhul!” Si, spunand aceasta, si-a dat duhul.
Si centurionul, vazand ce s-a întamplat, il glorifica pe Dumnezeu, spunand: „In adevar, Omul acesta era drept”.
Si toate multimile care au venit impreuna la privelistea aceasta, dupa ce au vazut cele întamplate, se intorceau batandu-se in piept.
Si toti cunoscutii Lui si femeile care-L urmasera din Galileea stateau departe, privind aceasta.
Cei care au asistat la cumplitul act al crucificarii, parasesc (unii infricosati, altii mai ganditori) acest varf de stanca (numit Golgota) pentru a se intoarce in oras.
Pe fundalul intunecat (un cer cu tuse negre, albastre si verzui, cu o spartura de nori prin care se vad ultimele raze aurii de soare) toate personajele par sa straluceasca.
Totul pare pus sub lumina unui reflector, ca o scena de teatru, pictorul alegand cele mai vii colori pentru vesminte.
Cele trei cruci sunt dispuse intr-un semicerc, si nu paralele (cum sunt pictate in majoritatea lucrarilor cu acest subiect).
Cei doi talhari sunt prinsi de cruce cu legaturi de sfoara, doar Isus are trupul prins in cuie.
Desupra capului sta inscriptia I.N.R.I. (Iesus Nazarenus Rex Iudaeorum), asa cum e mentionat si in evenghelie:
Si deasupra Lui era o inscriptie scrisa cu litere grecesti, latinesti si evreiesti: „Acesta este Imparatul iudeilor”
Pentru pictarea grupului de la baza crucii, artistul a ales Evanghelia dupa Ioan (in celelate texte, numarul femeilor fiind diferit):
Si stateau, langa crucea lui Iisus, mama Lui si sora mamei Lui, Maria lui Cleopa, si Maria Magdalena.
Deci Iisus, vazand pe mama Sa si pe ucenicul pe care Il iubea stand alaturi, a zis mamei Sale: Femeie, iata fiul tau!
La o oarecare distanta, alte trei personaje privesc la grupul indurerat.
Cel cu mantie caramizie exprima spaima (cu capul ridicat si mainile departate).
In schimb, slujbasul cu scara (cel ce s-a ocupat fizic de actul crucificarilor) si soldatul roman din dreapta par indiferenti. Pentru ei e doar o alta zi grea de munca, nu par a intelege importanta a ceea ce se petrece sub ochii lor.
MIHALY MUNKACSY - PATIMILE
- ulei pe panza
- timp: 1881-1896
- dimensiuni: 417 cm x 636 cm
- loc: Budapesta, galeria nationala
