Henryk Siemiradzki - Tortele lui Nero

Ramanem la pictorul Henryk Siemiradzki, ramanem si la nemilosul imparat Nero si la subiectul persecutiei crestinilor.
Tortele lui Nero este un alt tablou impresionant al pictorului polonez, o compozitie de proportii, cu peste 80 de personaje.

Aceasta lucrare este un motiv in plus de a vizita superbul oras polonez Cracovia, fiind una dintre atractiile muzeului de arta aflat in centrul vechi (intr-o sala dedicata special lui Siemiradzki).

Compozitia difera destul de mult fata de lucrararea prezentata in articolul precedent.
De data asta Nero nu mai e prezentat in prim plan, iar executia ordonata de acesta are mai multe victime (asezate de pictor in dreapta tabloului).
Sa urmarim si liniile de perspectiva (prelungind liniile constructiei din spate).
Acestea se reunesc intr-un punct aflat la picioarele statuii albe reprezentand un sfinx.

Ideea de baza a lucrarii se bazeaza pe un contrast, nu unul de culoare sau lumina, ci unul al simturilor.
Executia crestinilor are loc in plina ceremonie a Bacanalei (un festival dedicat zeului Bachus, zeu al vinului si al placerilor). Astfel avem pusi fata in fata oameni care isi asteapta moartea si unii plini de euforia betiei si a placerilor.
Putem observa in stanga tabloului persoane cu pocalul de vin in mana, cu coronite de flori sau din frunze de vita de vie, puternic inrositi in obraz, alaturi de femei acoperite partial doar cu cate o mantie.

Printre ei, aproape ratacit, un gladiator priveste dincolo de multimea pestrita si petrecareata la oroarea pregatirii executiei.

Daca privim mai sus, vedem suita imparatului Nero. Tolanit in lectica purtata de sclavi, avand pe cap o cununa aurita si tinand in lesa un tigru. Om al puterii absolute, orice capriciu al sau devenind lege de necontestat.
Dincolo de lectica avem garda de soldati, iar in fata ei il vedem pe organizatorul executiei: avand in mana o esarfa de un rosu aprins, se pregateste sa dea semnalul calailor.

Oricine priveste partea din dreapta nu se poate sa nu simta un fior neplacut.
A fost aleasa una dintre cele mai cumplite moduri de executie: urcati pe niste pari inalti si infasurati in calti si sfori, crestinii vor fi transformati in torte vii.
La picioarele lor vedem cate un pergament pe care scrie invinuirea si e desenata cate o cruce rosie.

Din tot grupul, putem vedea mai detaliat doar doua chipuri: o tanara care inspira disperare si un batran care reprezinta resemnarea.

HENRYK SIEMIRADZKI - TORTELE LUI NERO

- ulei pe panza
- timp: 1876
- dimensiuni: 385 cm × 705 cm
- personaje: ~ 87
- loc: Kracovia, Muzeul de Arta

Henryk Siemiradzki - Christian Dirce

Henryk Siemiradzki este un nume aproape necunoscut in tara noastra, desi a fost la vremea lui unul dintre cei mai remarcabili pictori europeni.
Specializat in teme antice si mitologice, redate in compozitii ample, cu o preocupare pentru fiecare detaliu.

Lucrarea sa din 1897, Christian Dirce, e poate cea mai cunoscuta.
Un tablou de mari dimensiuni, ilustrand un episod al persecutiei crestinilor in Roma Antica, cu trimitere la tema mitologica a reginei din Teba, Dirce.

Dirce, o regina geloasa pe nepoata sa (Antiopa, una dintre iubitele lui Zeus) a murit fiind legata de coarnele unui taur si strivita de o stanca.
In epoca imparatului roman Nero, aceasta scena mitologica este jucata in arena, ca un pretext de executie al unei tinere crestine.

Nu se stie pentru cine a pictat Siemiradzki acest impresionant tablou, sau parcursul lui pana a ajuns la Muzeul de Arta din Varsovia, Polonia (tara de origine a pictorului). 

Compozitia (cu peste 30 de personaje, daca le numaram si pe cele din planurile secundare) este una complexa, dar destul de statica (in stilul academic, pictorul nelansandu-se influentat de stilul romantic, aflat in plin avant la vremea sa).
Liniile de perspectiva (ale zidurilor circului) duc spre un punct aflat in stanga, in afara tabloului.

Linii ce ne atrag privirea spre cel responsabil cu desfasurarea acestei scene pline de cruzime: imparatul Nero, ramas in istorie drept o figura grandomana si brutala.
Il vedem insotit de suita, toti dornici sa priveasca mai de aproape pe tanara sacrificata pentru acest spectacol fara mila.

In dreapta imparatului, un tanar tine pe o perna o lira, instrumentul muzical preferat de Nero (acesta recitand des in public poeme, acompaniat de sunetele corzilor).

Pictorul l-a infatisat pe imparat cu trasaturi grosolane, corpolent si greoi, infasurat intr-o mantie cu ornamente aurii, la fel de straluctoare precum laurii de pe cap, simbol al statutului sau.
Langa Nero sta un ofiter in varsta (cel mai probabil sef al garzii pretoriene), solid si impunator, privind ingandurat in jos.

In dreapta tabloului avem doua grupuri: purtatorii lecticii imparatului (toti cu privirea inainte, cu chipurile lipsite de orice emotie) si patru gladiatori (atat de obisnuiti cu moartea si executiile in arena).

Ne indreptam atentia si in partea de jos, unde putem vedea tristul rezultat al setei de cruzime al imparatului si al publicului din capitala imperiului.
Tanara crestina, despuiata si legata de cornele taurului, murind in chinuri groaznice.
Culcata peste trupul masiv al animalului (ucis si el, de o lovitura de sulita).
Intr-o pozitie contorsionata, scaldata in lumina, cu incheieturile mainilor si ale picioarelor pline de sange, pictata cu un realism remarcabil.

O scena pe care o va zugravi peste cativa ani (de data asta folosind cuvinte, nu culori) si scriitorul (conational al pictorului) H.Sienkiewicz, autorul romanului Quo Vadis.

HENRYK SIEMIRADZKI - CHRISTIAN DIRCE

- ulei pe panza
- timp: 1897
- dimensiuni: 530 cm × 263 cm
- personaje: ~ 30
- loc: Varsovia, Muzeul National

Pieter Bruegel - Calvarul

Pentru aceasta perioada (a Saptamanii Mari si a Pastelui) voi apela tot la creativitatea marelui Pieter Bruegel.
Din nou o compozitie extrem de complexa (cu un peisaj amplu si peste 200 de personaje), de data asta abordand tema Calvarului (ducerea crucii de catre Iisus pe stancile Golgotei, locul de executie din Ierusalim).

Pictura (terminata in 1564) a facut parte din uriasa colectie a lui Niclaes Jonghelinck, apoi in cea a imparatului german Rudolph II, ba chiar in cea a lui Napoleon Bonaparte (in perioada Imperiului francez).
Astazi (alaturi de alte creatii ale lui Bruegel) se afla la muzeul de arta din Viena. 

Abordarea temei de catre Bruegel e total diferita de cea a artistilor din vremea sa (mai ales cei din Renasterea italiana).
Tema calvarului era de obicei pictata cu Iisus in prim plan, avand alaturi un numar redus de personaje.

Bruegel il plaseaza intr-un peisaj vast, inconjurat de un numar imens de personaje, astfel incat Iisus (ducand crucea) nu iese deloc in evidenta, fiind chiar greu de reperat la o prima privire.

In cautare de detalii, vom incepe cu partea de sus a tabloului, parte dominata de o moara de vant (tipic olandeza) cocotata pe o stanca abrupta (ambele splendid pictate).
Pe fundal putem observa un oras cu aspect medieval (desi reprezinta Ierusalimul antic) - oras de unde a pornit lungul sir de oameni ce se indreapta spre locul de executie.

Mai jos, pe drumul prafuit, trece grupul de soldati calare, meniti sa asigure ordinea si desfasurarea executiei.
Asa cum am mentionat in mai multe articole, costumatia lor reprezinta un anacronism voit: au haine tipic perioadei medievale, desi in Biblie e vorba de soldati ai Imperiului Roman (doar culoarea rosie aminteste vag de uniforma romana).

Multimea de oameni care merge spre dealul Golgotei e extrem de dezordonata: de la cei care se inghesuie sa vada mai de aproape condamnatul (despre care au auzit ca e considerat un Mesia), pana la cei ce se incaiera, amenintati de soldati cu varful sulitei.

Stand pe o stanca, un calator (cu un bagaj imens in spate, in care a inghesuit toate cele necesare vietii nomade) priveste scena cu detasare.

In centrul tabloului si al procesiunii spre Golgota, vedem momentul in care Iisus cade la pamant, coplesit de greutatea crucii.
Doi insotitori incearca sa-l ajute sa o ridice, pe cand unul dintre soldati (avand si un bici in mana) pune sfidator piciorul pe cruce.
Soldatii calare privesc si ei cu aroganta si amuzament aceasta scena.

Ceilalti doi condamnati (cei doi talhari care urmeaza sa fie si ei crucificati) sunt dusi la locul executiei cu un car, pe care il vedem impotmolit intr-un sant cu apa.
Talharii (cu mainile legate) se confeseaza unui preot (un alt anacronism major, poate chiar o ironie din partea pictorului).

Inaltimile Golgotei inspira perfect atmosfera sinistra. Aici observam lumea adunata, formand un cerc in jurul locului de crucificare.
De asemenea, in apropiere avem si alte dispozitive de tortura si executie, precum roata inaltata pe o prajina inalta si cateva spanzuratori.
Corbii sunt o prezenta constanta in astfel de locuri, croncanitul lor prevestind apropierea mortii.

Mai aproape de ochii privitorilor, pe un platou stancos, avem familia indurerata. Fecioara Maria (cu chipul palid si in pragul lesinului) e consolata si sprijinita de tanarul ucenic Ioan, in timp ce Maria Magdalena are mainile impreunate in rugaciune.

Un contrast de postura si sentimente intre acest grup de prim plan si multimea pestrita, galagioasa si haotica, care asista la executie fie cu entuziasm fie cu impasibilitate.

PIETER BRUEGEL - CALVARUL

- ulei pe lemn
- timp: ~ 1564
- dimensiuni: 124 cm × 170 cm
- personaje: peste 200
- loc: Viena, muzeul de Arta

Bruegel (cel Tanar) - Triumful lui David

Ramanem in familia Bruegel, pentru un scurt articol despre o frumoasa lucrare cu tematica biblica semnata de Pieter Bruegel cel Tanar.

O abordare altfel decat cea comuna a povestii uriasului soldat Goliat rapus de tanarul pastor David.
Majortatea lucrarilor din Renastere (si mai apoi din perioada baroca) il infatiseaza pe David ori cu prastia in mana, pregatit de lovitura, ori taind capul uriasului rapus - fara prezenta altor personaje si de multe ori cu un peisaj redus la minim.

Pastrand caracteristicile de stil ale tatalui sau, Bruegel cel tanar ne infatiseaza un cadru imens, cu stanci, coline, poduri. Un pesaj complex, insufletit de prezenta a aproximativ 70 de personaje.

Din pacate, publicul larg nu se poate bucura de acest tablou decat in varianta fotografiata, virtuala.
Desi face parte din colectia muzeului Prado (din Madrid) nu este pe lista exponatelor permanente.

Incepem cu partea dreapta a lucrarii, acolo unde se insira armata israeliana, amestec de cavalerie si pedestrime, cu armuri si ornamente mai apropiate de perioada medievala decat de antichitatea timpurie.
Capatul coloanei de soldati se pierde in peisaj, ca intr-o abur dens, culorile si conturul fiind tot mai estompate.

In partea stanga avem grupul de femei, batrani si copii, participand entuziast la bucuria victoriei si a intoarcerii acasa a barbatilor de pe campul de lupta.
Toata scena e pictata (predominant) in culori complementare (tonuri de verde si rosu) mai putin femeia care merge in intampinarea eroului (iesind in evidenta prin rochia alb argintie).

In prim plan il avem pe eroul zilei: tanarul David, alaturi de Saul (primul rege al poporului israelian), pictat aici calare pe un cal alb, plin de ornamente aurii.

Precum stim din Biblie, Saul si David vor deveni dusmani in anii urmatori, conflict pornit de la frica regelui de a se vedea detronat de tanarul erou.

Pictat sub arcada de piatra, David paseste in fruntea armatei, cu picioarele goale, imbracat in haine modeste.
In mana stanga duce capul uriasului Goliat (pe fruntea caruia se poate vedea urma pietrei care l-a rapus) iar in dreapta vedem gigantica sabie a acestuia (sabie, care daca ar fi pusa in pozitie verticala ar fi mai inalta decat David).

Un tanar pastor care va deveni unul dintre cei mai vestiti regi ai antichitatii.

PIETER BRUEGEL (cel tanar) - TRIMFUL LUI DAVID

- ulei pe lemn
- timp: ~ 1619
- dimensiuni: 88 cm × 216 cm
- personaje: ~ 70
- loc: Madrid, muzeul Prado

Pieter Bruegel - Jocuri de copii

Daca articolul precedent s-a incheiat cu imaginea unor copii, acesta va fi in intregime dedicat lor, mai ales ca imi da ocazia sa revin la pictorul care ma fascineaza de atata timp, Pieter Bruegel (despre care am mai scris aici si aici).

Jocuri de copii e una dintre compozitiile complexe, cu un numar imens de personaje (in cazul de fata, peste 200) si actiune dinamica - care i-au adus faima lui Bruegel.

Animatia intregii lucrari e aproape "palpabila": simtim vacarmul si miscarea acestei aglomerari de mini personaje inca de la prima privire a tabloului.

In momentul in care a fost finalizata (in jurul anului 1560), a starnit multa admiratie si au aparut multi doritori. 

Cel care a achizitionat-o a fost printul austriac Ernest (fiul imparatului Maximilian II) -  se afla si astazi la Viena, in colectia muzeului de Arta.

Criticii de arta care au analizat lucrarea in detaliu au identificat peste 80 de jocuri diferite practicate de cei peste 200 de copii zugraviti de Bruegel.
Personajele sunt dispuse in cadrul unui orasel, la intersectia a doua drumuri prafuite, intr-un spatiu ceva mai larg (posibil o piateta).
 
Unghiul ales de artist e unul care evita simetria banala: liniile de perspectiva merg spre coltul din dreapta-sus, pentru a se uni spre locul unde se poate vedea (abia schitata) o biserica.

Vom vedea mai de aproape opt segmente diferite ale lucrarii, incercand sa descifram zecile de jocuri (cateva practicate si astazi, altele pierdute in timp).

Incepem cu planul mai indepartat (cel al malului de apa), unde avem cativa copii la scaldat (in pielea goala: costumul de baie a aparut abia cateva secole mai tarziu).
Pe celalalt mal, un micut se chinuie sa se catere intr-un copac fara multe ramuri.
La doi pasi de el, trei fete fac piruete, cu fustele umflate de miscarea aerului.

O alta fata acopera un grup de sapte copii cu o panza, urmand sa ghiceasca pe cine a atins pe cap.
In spatele grupului vedem si un joc cu bile aruncate la perete: cine nimereste mai aproape de zid castiga runda !!

In zona mai apropiata de cladirea din stanga avem alte jocuri: un "turnir cavaleresc" jucat cu doua bete si o "detronare a regelui de pe deal" (in cazul de fata, dealul e doar o mica movila din nisip, pe care un tanar incerca sa se mentina fara a fi doborat de celalalt).

La etaj, o alegere putin bizara: prin fereastra putem zari o fata data in leagan (lucru pe care ne-am fi asteptat sa-l vedem mai degraba in aer liber decat intr-o camera ingusta).

Ne mutam privirea in zona cladirii de piatra:
Sub arcade avem un grup preocupat cu invartirea unor titirezuri (cu ajutorul unor bete cu sfori).
Pictorul nu s-a sfiit sa picteze langa ei si o scena rusinoasa (o fata care si-a ridicat rochia si urineaza).

Deasupra lor, la prima fereastra, zarim capul unui copil care se joaca cu o panglica lasata sa se unduiasca in bataia vantului. La a doua ferestra, un alt micut insira pe o sfoara cosuri de rachita.
 
La scari identificam o mica piesa de teatru (daca ne luam dupa grupul care aplauda), iar in dreptul usii vedem o tanara fata incercand sa tina in echilibru o matura.

Pe fragila bancuta de lemn, doi copii mai mari fac exercitii de echilibristica, sarcina usoara in comparatie cu efortul tanarului cocotat pe picioroange.

Cel mai aglomerat fragment al tabloului il gasim in portiunea strazii inguste care duce spre biserica cu turn.
Aici descoperim mai mult de zece jocuri, printre care o varianta de popice (in care sunt folosite nuci) si o varianta violenta de "baba oarba" (in care cel legat la ochi agita o sticla atarnata de un bat).
In imediata apropiere avem un grup care incearca clasicul joc cu margele de sticla, pe cand alt grup alearga bezmectic intr-o "leapsa in cerc".
La stanga lor doi tineri s-au luat la tranta, spre iritarea femeii care arunca pe ei un lighean de apa.
(Femeia fiind singura persoana adulta prezenta in acest "univers al copiilor" reprezentat de Bruegel).

De pe straduta dintre cladiri porneste un sir de copii, tinandu-se de poala hainelor, alaturi de alti patru care parodiaza o ceremonie religioasa.

In plan si mai departat (in care personajele sunt abia schitate) identificam un joc de "ascunselea", apoi un grup de copii impingand un zid, si un altul calarind o matura cu coada foarte lunga.
Aproape de biserica, un foc de tabara a fost aprins de alti copii in mijlocul drumului.

Revenim in partea stanga, de data asta mai aproape de ochii privitorilor.
Langa cladirea din prim plan, in mica gradina, putem vedea trei copii facand tumbe de tot felul, pe cand alti trei stau calare pe scandura gardului.

Tot langa gard vedem un joc destul de dureros: un "tunel al dracilor" in care doua randuri de copii stau jos si pun piedici celor ce trec prin spatiul dintre ei.

In centrul tabloului avem un joc usor de recunoscut: "saritul caprei".
Mai observam un "alai regal" in care doua fete imprastie flori la picioarele unui copil cu coroana pe cap.

In plan apropiat, doi "cavaleri" (calare pe spinarile altor copii) se lupta tragand de o mica sfoara, incercand sa-si dezechilibreze adversarul.

La parterul cladirii, in interior, zarim un mic atelier de facut papusi (din carpe si panza) - iar la intrare doua tinere joaca un joc antic (asemanator cu cel de zaruri, doar ca sunt folosite bucati de os).
Langa ele vedem o noua parodie dupa o ceremonie religioasa: de data asta botezul (sau, mai exact, intoarcerea acasa de la botez - copilul fiind reprezentat de o panza albastra impaturita).

In jurul bancutei putem numara alte noi jocuri: impletirea de palarii, dresarea unei pasari, spargerea baloanelor de sapun si (la baiatul cocotat pe tablie) o jucarie cu elice actionata de o sfoara.
In spatele lor, la coltul cladirii, "baba oarba" isi intinde bratele incercand sa-si prinda colegii de joaca din jurul ei.

Ne mutam privirea mai departe, unde avem un "scaun papal" (facut din incrucisarea bratelor), alaturi de un mic baiat calarind un cal de lemn si o fata naiva scormonind cu batul o balega in mijloc de drum.
Un baiat si o fata rostogolesc cercuri de lemn, trecand prin fata celor ce folosesc un butoi pe post de balansoar.

Ultimul colt (cel din dreapta jos) combina jocuri inocente cu altele destul de violente.
O fata umfla o basica de porc, o alta cara o paine imensa (cu forma unei siluete umane), pe cand o a treia sfarama cu caramida cateva granule, formand pigmenti pentru pictura.

Langa o gramada de caramizi, doi tineri incearca pe rand sa scoata (cu dintii) un briceag cu lama infipta in pamant.
Vedem si un concurs de aruncat cu palaria (aruncari facute printre picioarele unui baiat), dar si o paruiala careia i-a cazut victima un tanar care tipa de durere.

Un episod dureros vedem si in imediata apropiere: un baiat e ridicat in aer si dat cu dosul de scandura de lemn.

Tot scandura de lemn e folosita ca suport pentru un joc pe care il recunoastem usor: "lapte- gros" (in care unii se distreaza, iar altii suporta socul sariturilor pe spinare - pana la prabusirea gramezii).

PIETER BRUEGEL - JOCURI DE COPII

- ulei pe lemn
- timp: ~ 1560
- dimensiuni: 118 cm x 161 cm
- personaje: peste 200
- loc: muzeul de Arta, Viena

 

Lawrence Alma-Tadema - Primavara

Anul trecut celebram venirea primaverii cu un articol despre celebrul tablou al lui Sandro Boticelli.
Pentru primavara aceasta am ales sa scriu despre o alta capodopera, a unui pictor destul de putin cunoscut pentru publicul de azi, dar extrem de popular in vremea activitatii sale.

Lawrence Alma-Tadema, un olandez care a facut cariera in Anglia epocii victoriene, cucerind lumea artistica cu picturile sale complexe si pline de rafinament.

La tabloul Primavara a muncit peste patru ani si (incepand din 1894) a facut turul spatiilor si saloanelor importante - de la expozitia regala (Londra), pana la celebra expozitie universala de la Paris.
Entuziasmul publicului si al colectionarilor de arta i-au adus multe oferte de cumparare si comanda catorva reproduceri.

Tabloul original a fost cumparat de industriasul american Charles Yakes, si a ajuns (dupa moartea acestuia) la muzeul Paul Getty din Los Angeles.

Formatul lucrarii e unul nu foarte comun - inaltimea tabloului depasind cu mult latimea, cu personajele (in numar de cateva zeci) dispuse pe mai multe "etaje".

Tema alesa este inspirata de festivalurile tinute in Roma antica (precum Cerealia sau Floralia), festivaluri ale innoirii anotimpurilor si ale fertilitatii.
Putem vedea o procesiune in care un grup de tineri si copii strabat o strada ingusta din Roma, coborand cateva trepte de marmura, sub privirile si ovatiile cetatenilor adunati la terase si balcoane.

In partea de sus a tabloului, observam spectatorii entuziasti, purtand coronite de flori si presarand o ploaie de petale peste participantii la festival.

Un etaj mai jos, la un balcon cu o arcada de marmura, avem personaje din nobilimea romana, usor de recunoscut dupa postura si atitudine. Impodobiti si ei cu ghirlande de flori, desi la gatul barbatului putem vedea si bijuterii de aur.

La capatul de sus al treptelor, langa cele doua statui de bronz ale zeului Pan, vedem partea masculina a procesiunii. Printre ei, doi purtatori de stindard si un batran cu barba alba (probabil preot si organizator al acestui festival floral).

In stanga, coborand treptele, un barbat cantand la nai, acompaniat de cateva tinere tinand ritmul la tamburine.
Sunt inconjurati de alte tinere fete, purtand ramuri pline de flori - albe, rosii, galbene si violet.
E fragmentul cel mai aglomerat in personaje, pictorul reusind totusi sa le diferentieze atat de bine (prin contraste de lumini, forme si mai ales de culori), dovada unui simt perfect al compozitiei.

In partea dreapta a scarilor, tot un grup muzical, dar nu cu tamburine, ci unul vocal: trei fete cantand imnuri dedicate primaverii.
Avand pe cap coronite cu aceeasi ordine a culorilor precum fetele din cadrul anterior (violet, rosu, galben), formand astfel o subtila simetrie.

In prim plan, in fruntea acestei celebrari a bucuriei vietii si a renasterii naturii, avem o tanara fata cantand la flaut si un grup de copile care presara petale in urma lor.

Acest grup, si daca ar fi luat separat de restul compozitiei, ar reprezenta o capodopera in sine.

Pictorul (avand ca modele fiice ale rudelor si ale prietenilor de familie) a reusit sa redea perfect trasaturile, gesturile si mai ales detaliile care fac ca aceasta mica scena sa pulseze de viata (usoara roseata din obraji, fiecare ondulatie a parului, fiecare petala din multitudinea de flori din cosuri si din coronite).

LAWRENCE ALMA-TADEMA - PRIMAVARA

- ulei pe panza
- timp: ~ 1894
- dimensiuni: 178 cm x 80 cm
- personaje: peste 50
- loc: muzeul Paul Getty, Los Angeles