Henrik Siemiradzki - Judecata lui Paris

Ati auzit probabil de Iliada, de Razboiul Troian sau de expresia "marul discordiei".
Lumea greciei antice, la limita dintre istorie si mitologie, des ilustrata de pictori.
Polonezul Henryk Siemiradzki, un mare iubitor de istorie antica, a realizat in 1892 una dintre cele mai complexe lucrari ale sale, plecand de la episodul care aprinde scanteia razboiului troian: judecata lui Paris.

Zeita discordiei (Eris) a starnit rivalitatea dintre marile zeite ale Olimpului (Hera, Atena si Afrodita) printr-un mar de aur, care urma sa fie oferit celei mai frumoase dintre ele.
Judecator a fost ales un muritor: printul Troiei, Paris, aflat cu turma la pascut in imprejurimile cetatii.

Siemiradzky a ales sa amplaseze scena pe terasa cetatii, si nu in mijlocul naturii, adaugand multe personaje (in partea stanga a lucrarii) pe post de martori ai episodului. 

Personajul principal al scenei e pictat (surprinzator) in plan departat: tanarul Paris, in haine de pastor, avandu-l langa el pe Hermes (mesagerul zeilor).
Cu mana dreapta arata care a fost decizia lui, in aceasta disputa de orgolii dintre zeite.

In partea dreapta le vedem pe "pierzatoarele" concursului:
Hera, sotia lui Zeus, cu sceptru de aur in mana si coroana pe cap, alaturi de Atena (zeita intelepciunii), usor de recunoscut dupa atributele razboinice: coiful, sulita si scutul (cu capul Medusei, cel oferit de Perseus, intr-o alta legenda populara a mitologiei).
Ambele privesc cu ura spre castigatoarea titlului de "cea mai frumoasa zeita"...

...Afrodita, pictata nud, inconjurata de amorasi si de nimfe - care ii pun pe cap o coronita si presara petale in jurul ei.

Zeita a castigat concursul promitandu-i lui Paris ca o va avea ca iubita pe cea mai frumoasa muritoare (Elena, sotia lui Menelau, regele din Micene).
Paris s-a lasat sedus de idee si i-a oferit marul de aur, pe care zeita il tine acum triumfatoare in mana.

HENRYK SIEMIRADZKI - JUDECATA LUI PARIS

- ulei pe panza
- timp: ~ 1892
- dimensiuni: 227 cm x 99 cm
- personaje: 28
- loc: muzeul de arta, Varsovia

Henryk Siemiradzki - Dansul sabiilor

Ramanem la pictorul polonez Henryk Siemiradzki dar trecem de la lumea descrisa in Biblie la cea a Greciei antice.

Dansul sabiilor a fost realizata in jurul anului 1881 in mai multe variante (aproape identice), una dintre ele aflata la muzeul Tretiakov din Moscova, restul fiind in colectii particulare.

Pictorul ne duce cu imaginatia pe malul marii, in curtea casei unor oameni instariti, pe care ii si vedem in planul doi al picturii, stand la o masa, cu paharele de vin in mana, privind (unii incantati, altii ingandurati) la scena din fata lor.

In centrul compozitiei avem trei fete tinere care asigura muzica acestui moment: una canta la lira, alta la tamburina, iar cea din picioare la un instrument tipic pentru Grecia antica: flautul dublu.
Fetele stau cu spatele la noi, privitorii acestei lucrari - putem zari doar profilul uneia dintre ele.

In partea stanga vedem scena care da titlul tabloului: dansul sabiilor.
O dansatoare goala (ii vedem mantia abandonata pe bancuta din stanga) care isi face miscariile gratioase pe un covor ingust aflat intre taisurile unor sabii infipte cu manerul in pamant.
Orice miscare gresita ar face, se poate alege cu rani grave la picioare, de unde si tensiunea din compozitie, redata perfect de pictor.

Exista trei versiuni aproape identice ale acestei lucrari, dar si una in care dansatoarea se afla intr-un cerc (marginit de patru sabii), cu o pozitie diferita a corpului si o naframa rosie in par.
De asemena decorul difera: avem o statuie in partea stanga si una in mijlocul fantanii.

HENRYK SIEMIRADZKI - DANSUL SABIILOR

- ulei pe panza
- timp: ~ 1881
- dimensiuni: 120 cm x 225 cm
- personaje: 9
- loc: muzeul Tretiakov, Moscova

.......................................................

.......................................................

In aceeasi perioada, Siemiradzki a pictat un tablou cu o tema asemanatoare.
Mersul pe funie (aflat intr-o colectie privata) ne duce tot in lumea antica, pe o terasa de la malul marii.

Si aici avem tinere muziciene si un grup de barbati privind la un joc periculos: o dansatoare tinandu-si echilibrul pe o funie intinsa intre doi copaci, la o inaltime destul de mare.
Un contrast bine construit intre tensiunea momentului si peisajul idilic al gradinii de pe malul marii.

Henryk Siemiradzki - Isus si femeia pacatoasa

Despre pictorul polonez Henryk Siemiradzki am scris pe blog si primavara trecuta, si revin acum la el pentru un articol inspirat din Noul Testament (ca tot ne aflam in saptamana Pastelui).

O lucrare de dimensiuni mari (aproape cinci metri in lungime), de un realism aproape fotografic, care nu poate trece neobservata intr-o vizita la muzeu (se afla expusa la St. Petersburg - in muzeul de arta fondat de tarul Nicolae II). 

Titlul lucrarii ne duce cu gandul la doua povestiri distincte din Biblie: cel al femeii adultere adusa la Templu in fata lui Isus si cel al femeii pacatoase din casa lui Simion Fariseul (femeie care ii spala picioarele Mantuitorului cu propriile lacrimi).
Siemiradzki nu ilustreaza aceste scene, ci alege o abordare diferita, fara legatura directa cu textele scripturii.

Pe o strada ingusta, langa o casa mare, Isus (insotit de cativa ucenici) se opreste in fata unui grup aflat in plina petrecere cu muzica si vin.
Un arbore batran (cu ramurile incalcite, aflat chiar in centrul compozitiei) desparte cele doua grupuri si ascunde in umbra partea de sus a petrecaretilor.

Jos, in zona scarilor, razele de lumina (care patrund printre ramuri) scot in evidenta muzicienii care anima petrecerea:
O femeie si un barbat tin in brate cate o harpa aurita, o tanara tine o tamburina deasupra capului, iar femeia asezata pe bordura are un instrument cu coarde care se aseamana cu o chitara.
Hainele orientale, bijuteriile, sanii dezgoliti, pozitiile lascive, carafa cu vin: toate sugereaza ideea de exotic, erotism, betie...toate formeaza imaginea unui episod de desfatare, tipic vremurilor antice.

La baza scarilor, intr-un con de lumina, avem personajul central al lucrarii:
tanara femeie care iese in evidenta si prin vesmant (pictorul folosind culori complementare pentru rochie si mantie: galben si violet), si prin gesturi (profund tulburata de aparitia lui Isus, scapa din mana cupa cu vin).

Daca in partea dreapta vedem mantii viu colorate, bijuterii de aur, fast si desfatare, in partea stanga grupul ucenicilor e exact opusul.
Aproape monocrom, auster in vestimentatie si gesturi.

In fruntea lor, Isus se evidentiaza prin cateva elemente atent gandite de mintea lui Siemiradzki.
Vesmantul de un alb stralucitor, faptul ca e mai inalt decat cei din aropierea sa, dar mai ales un amanunt cheie: toate privirile celor aproape treizeci de personaje sunt atintite asupra sa.

HENRYK SIEMIRADZKI - ISUS SI FEMEIA PACATOASA

- ulei pe panza
- timp: ~ 1873
- dimensiuni: 250 cm × 499 cm
- personaje: aprox. 40
- loc: St.Petersburg, muzeul de Arta

Henryk Siemiradzki - Tortele lui Nero

Ramanem la pictorul Henryk Siemiradzki, ramanem si la nemilosul imparat Nero si la subiectul persecutiei crestinilor.
Tortele lui Nero este un alt tablou impresionant al pictorului polonez, o compozitie de proportii, cu peste 80 de personaje.

Aceasta lucrare este un motiv in plus de a vizita superbul oras polonez Cracovia, fiind una dintre atractiile muzeului de arta aflat in centrul vechi (intr-o sala dedicata special lui Siemiradzki).

Compozitia difera destul de mult fata de lucrararea prezentata in articolul precedent.
De data asta Nero nu mai e prezentat in prim plan, iar executia ordonata de acesta are mai multe victime (asezate de pictor in dreapta tabloului).
Sa urmarim si liniile de perspectiva (prelungind liniile constructiei din spate).
Acestea se reunesc intr-un punct aflat la picioarele statuii albe reprezentand un sfinx.

Ideea de baza a lucrarii se bazeaza pe un contrast, nu unul de culoare sau lumina, ci unul al simturilor.
Executia crestinilor are loc in plina ceremonie a Bacanalei (un festival dedicat zeului Bachus, zeu al vinului si al placerilor). Astfel avem pusi fata in fata oameni care isi asteapta moartea si unii plini de euforia betiei si a placerilor.
Putem observa in stanga tabloului persoane cu pocalul de vin in mana, cu coronite de flori sau din frunze de vita de vie, puternic inrositi in obraz, alaturi de femei acoperite partial doar cu cate o mantie.

Printre ei, aproape ratacit, un gladiator priveste dincolo de multimea pestrita si petrecareata la oroarea pregatirii executiei.

Daca privim mai sus, vedem suita imparatului Nero. Tolanit in lectica purtata de sclavi, avand pe cap o cununa aurita si tinand in lesa un tigru. Om al puterii absolute, orice capriciu al sau devenind lege de necontestat.
Dincolo de lectica avem garda de soldati, iar in fata ei il vedem pe organizatorul executiei: avand in mana o esarfa de un rosu aprins, se pregateste sa dea semnalul calailor.

Oricine priveste partea din dreapta nu se poate sa nu simta un fior neplacut.
A fost aleasa una dintre cele mai cumplite moduri de executie: urcati pe niste pari inalti si infasurati in calti si sfori, crestinii vor fi transformati in torte vii.
La picioarele lor vedem cate un pergament pe care scrie invinuirea si e desenata cate o cruce rosie.

Din tot grupul, putem vedea mai detaliat doar doua chipuri: o tanara care inspira disperare si un batran care reprezinta resemnarea.

HENRYK SIEMIRADZKI - TORTELE LUI NERO

- ulei pe panza
- timp: 1876
- dimensiuni: 385 cm × 705 cm
- personaje: ~ 87
- loc: Kracovia, Muzeul de Arta

Henryk Siemiradzki - Christian Dirce

Henryk Siemiradzki este un nume aproape necunoscut in tara noastra, desi a fost la vremea lui unul dintre cei mai remarcabili pictori europeni.
Specializat in teme antice si mitologice, redate in compozitii ample, cu o preocupare pentru fiecare detaliu.

Lucrarea sa din 1897, Christian Dirce, e poate cea mai cunoscuta.
Un tablou de mari dimensiuni, ilustrand un episod al persecutiei crestinilor in Roma Antica, cu trimitere la tema mitologica a reginei din Teba, Dirce.

Dirce, o regina geloasa pe nepoata sa (Antiopa, una dintre iubitele lui Zeus) a murit fiind legata de coarnele unui taur si strivita de o stanca.
In epoca imparatului roman Nero, aceasta scena mitologica este jucata in arena, ca un pretext de executie al unei tinere crestine.

Nu se stie pentru cine a pictat Siemiradzki acest impresionant tablou, sau parcursul lui pana a ajuns la Muzeul de Arta din Varsovia, Polonia (tara de origine a pictorului). 

Compozitia (cu peste 30 de personaje, daca le numaram si pe cele din planurile secundare) este una complexa, dar destul de statica (in stilul academic, pictorul nelansandu-se influentat de stilul romantic, aflat in plin avant la vremea sa).
Liniile de perspectiva (ale zidurilor circului) duc spre un punct aflat in stanga, in afara tabloului.

Linii ce ne atrag privirea spre cel responsabil cu desfasurarea acestei scene pline de cruzime: imparatul Nero, ramas in istorie drept o figura grandomana si brutala.
Il vedem insotit de suita, toti dornici sa priveasca mai de aproape pe tanara sacrificata pentru acest spectacol fara mila.

In dreapta imparatului, un tanar tine pe o perna o lira, instrumentul muzical preferat de Nero (acesta recitand des in public poeme, acompaniat de sunetele corzilor).

Pictorul l-a infatisat pe imparat cu trasaturi grosolane, corpolent si greoi, infasurat intr-o mantie cu ornamente aurii, la fel de straluctoare precum laurii de pe cap, simbol al statutului sau.
Langa Nero sta un ofiter in varsta (cel mai probabil sef al garzii pretoriene), solid si impunator, privind ingandurat in jos.

In dreapta tabloului avem doua grupuri: purtatorii lecticii imparatului (toti cu privirea inainte, cu chipurile lipsite de orice emotie) si patru gladiatori (atat de obisnuiti cu moartea si executiile in arena).

Ne indreptam atentia si in partea de jos, unde putem vedea tristul rezultat al setei de cruzime al imparatului si al publicului din capitala imperiului.
Tanara crestina, despuiata si legata de cornele taurului, murind in chinuri groaznice.
Culcata peste trupul masiv al animalului (ucis si el, de o lovitura de sulita).
Intr-o pozitie contorsionata, scaldata in lumina, cu incheieturile mainilor si ale picioarelor pline de sange, pictata cu un realism remarcabil.

O scena pe care o va zugravi peste cativa ani (de data asta folosind cuvinte, nu culori) si scriitorul (conational al pictorului) H.Sienkiewicz, autorul romanului Quo Vadis.

HENRYK SIEMIRADZKI - CHRISTIAN DIRCE

- ulei pe panza
- timp: 1897
- dimensiuni: 530 cm × 263 cm
- personaje: ~ 30
- loc: Varsovia, Muzeul National