Lawrence Alma-Tadema - Primavara

Anul trecut celebram venirea primaverii cu un articol despre celebrul tablou al lui Sandro Boticelli.
Pentru primavara aceasta am ales sa scriu despre o alta capodopera, a unui pictor destul de putin cunoscut pentru publicul de azi, dar extrem de popular in vremea activitatii sale.

Lawrence Alma-Tadema, un olandez care a facut cariera in Anglia epocii victoriene, cucerind lumea artistica cu picturile sale complexe si pline de rafinament.

La tabloul Primavara a muncit peste patru ani si (incepand din 1894) a facut turul spatiilor si saloanelor importante - de la expozitia regala (Londra), pana la celebra expozitie universala de la Paris.
Entuziasmul publicului si al colectionarilor de arta i-au adus multe oferte de cumparare si comanda catorva reproduceri.

Tabloul original a fost cumparat de industriasul american Charles Yakes, si a ajuns (dupa moartea acestuia) la muzeul Paul Getty din Los Angeles.

Formatul lucrarii e unul nu foarte comun - inaltimea tabloului depasind cu mult latimea, cu personajele (in numar de cateva zeci) dispuse pe mai multe "etaje".

Tema alesa este inspirata de festivalurile tinute in Roma antica (precum Cerealia sau Floralia), festivaluri ale innoirii anotimpurilor si ale fertilitatii.
Putem vedea o procesiune in care un grup de tineri si copii strabat o strada ingusta din Roma, coborand cateva trepte de marmura, sub privirile si ovatiile cetatenilor adunati la terase si balcoane.

In partea de sus a tabloului, observam spectatorii entuziasti, purtand coronite de flori si presarand o ploaie de petale peste participantii la festival.

Un etaj mai jos, la un balcon cu o arcada de marmura, avem personaje din nobilimea romana, usor de recunoscut dupa postura si atitudine. Impodobiti si ei cu ghirlande de flori, desi la gatul barbatului putem vedea si bijuterii de aur.

La capatul de sus al treptelor, langa cele doua statui de bronz ale zeului Pan, vedem partea masculina a procesiunii. Printre ei, doi purtatori de stindard si un batran cu barba alba (probabil preot si organizator al acestui festival floral).

In stanga, coborand treptele, un barbat cantand la nai, acompaniat de cateva tinere tinand ritmul la tamburine.
Sunt inconjurati de alte tinere fete, purtand ramuri pline de flori - albe, rosii, galbene si violet.
E fragmentul cel mai aglomerat in personaje, pictorul reusind totusi sa le diferentieze atat de bine (prin contraste de lumini, forme si mai ales de culori), dovada unui simt perfect al compozitiei.

In partea dreapta a scarilor, tot un grup muzical, dar nu cu tamburine, ci unul vocal: trei fete cantand imnuri dedicate primaverii.
Avand pe cap coronite cu aceeasi ordine a culorilor precum fetele din cadrul anterior (violet, rosu, galben), formand astfel o subtila simetrie.

In prim plan, in fruntea acestei celebrari a bucuriei vietii si a renasterii naturii, avem o tanara fata cantand la flaut si un grup de copile care presara petale in urma lor.

Acest grup, si daca ar fi luat separat de restul compozitiei, ar reprezenta o capodopera in sine.

Pictorul (avand ca modele fiice ale rudelor si ale prietenilor de familie) a reusit sa redea perfect trasaturile, gesturile si mai ales detaliile care fac ca aceasta mica scena sa pulseze de viata (usoara roseata din obraji, fiecare ondulatie a parului, fiecare petala din multitudinea de flori din cosuri si din coronite).

LAWRENCE ALMA-TADEMA - PRIMAVARA

- ulei pe panza
- timp: ~ 1894
- dimensiuni: 178 cm x 80 cm
- personaje: peste 50
- loc: muzeul Paul Getty, Los Angeles

Charles Hermans - Bal Mascat

Nu vreau inca sa parasesc un subiect atat de ofertant pentru pictura precum cel al Balurilor Mascate.

O lucrare pe acest subiect (si chiar cu acest titlu: Bal Mascat) a realizat in 1880 pictorul belgian Charles Hermans (un pictor specializat in scene contemporane si in portrete pline de farmec).

Tabloul sau (de mari dimensiuni - avand peste patru metri in lungime) a calatorit destul de departe, de la galeriile pariziene pana in estul Asiei, fiind astazi parte din colectia muzeului Chimei din Taiwan.

La o prima privire, putem observa usor impartirea personajelor (am numarat peste 80) in trei planuri.
O linie orizontala - cea a galeriei (aflata chiar pe mijlocul tabloului) separa personajele de prim-plan de cele secundare.
Cel mai indepartat plan e delimitat si el tot de linia orizontala a galeriei (paralela cu prima).
Un plan intermediar e format de doua linii inclinate spre stanga, plan ce evita monotonia compozitiei.

Partea de sus a lucrarii e dominata puternic de culoarea rosie (cu nuante visinii) a galeriei, a scaunelor si a peretilor, in combinatie cu auriul ornamentelor si al coloanei masive.
Domni (cu frac si joben) si cateva doamne (cateva in mantii negre si masca, altele cu rochii elegante si evantaie in mana) sunt surprinsi in ipostaze statice, discutand in grupuri restranse.

Planul doi e mult mai animat si mai divers.

Aplecat peste galerie avem un tanar costumat in Pierrot (personaj al commediei dell'arte), ridicandu-si in aer bratele, cu maneci exagerat de largi.
Tot in costum alb si larg sunt cei din grupul alaturat, avand masca la ochi si coifuri ascutite.
Acestia discuta cu alti doi domni, de data asta la frac (impreuna formand un contrast de alb si negru).

La capat, un domn in costum militar ii priveste cu mainile incrucisate si o expresie serioasa pe chip.

Prim-planul merita analizat in mai multe sectiuni.
In partea stanga, tinandu-se de brat, avem doua tinere cu rochii identice (de un cafeniu foarte deschis). Le deosebeste doar culoarea florilor de la piept (alb si rosu) si culoarea manusilor.

Langa ele, o alta tanara (intr-o rochie galbena, cu maneci de culoarea piersicii) e privita cu admiratie de un domn cu mustati rasucite si barba despicata, dupa moda vremii.

In spatele lor, pictati cu trasaturi mai sterse, sunt perechile care danseaza pe muzica unei orchestre lasata in afara cadrului.

In dreapta tabloului, un numar mare de domni cu joben pe cap asista la discutia a trei personaje:
unul imbracat complet in negru (mantie, manusi si masca) si un cuplu (din nou un barbat cu costum de Pierrot si o tanara care se sprijina visatoare pe umarul sau).

Am lasat la urma partea din centru pentru ca aici se afla "elementul" care atrage cel mai mult privirea din toata compozitia: cele doua surori gemene, cu par auriu si costum de dansatoare - in aceeasi nuanta de rosu precum galeria de la etaj. Culoare ce iese si mai mult in evidenta (fetele fiind inconjurate de personaje in costume de culori inchise).

Atat cele doua fete, cat si restul personajelor sunt surprinse in ipostaze, pozitii si cu expresii faciale extrem de naturale. Nu avem nicaieri rigiditati de statuie sau chipuri teatrale, ceea ce da tabloului farmec si senzatia de viata si miscare.

CHARLES HERMANS - BAL MASCAT

- ulei pe panza
- timp: ~ 1880
- dimensiuni: 321 cm x 401 cm
- personaje: ~ 80
- loc: Taiwan, muzeul Chi Mei

Adrien Moreau - Mascarada

Daca in articolul trecut am avut un Duel dupa Mascarada, de data asta vom privi o Mascarada in plina desfasurare.
Cu titlul original Une Mascarade au XVII Siecle, tabloul este realizat de Adrien Moreau - un pictor popular in Franta secolului 19, dar putin cunoscut in ziua de azi.

Din pacate pentru iubitorii de arta, lucrarea prezentata aici nu poate fi vazuta in niciun muzeu, aflandu-se intr-o colectie particulara (din ce am vazut pe internet, a fost achizionata la o licitatie a casei Christie's cu 61.000 de dolari).

Prin piateta unui oras neidentificat (din Franta sau poate Italia), starnind curiozitatea localnicilor (iesiti la ferestre sau opriti pe trotuar), trece un grup numeros de petrecareti, costumati pentru un bal mascat (de unde si titlul tabloului).

In plan apropiat avem o frumoasa fantana (pictata in cele mai mici detalii, cu toate reflexele de lumina, cu ornamentele sculptate si micile jeturi de apa varsandu-se uniform in vasul de la baza).
Doua tinere femei (si ele splendid pictate in culori vii), venite sa ia apa cu ulcioarele, se opresc sa priveasca pestrita adunare.

Cativa muzicieni (cantand la lauta si instrumente de suflat) sunt urmati de multimea vesela de oameni costumati (unul purtand turban, ceilalti masti asemanatoare celor din teatrul italian).

Dar, in fruntea tuturor, avem un domn impunator, cu haina si palarie aurie, flancat de doua tinere. Una are masca la ochi, cealalta tocmai a dat-o jos pentru a privi mai bine la personajul care iese cel mai mult in evidenta din tot tabloul.
 

Un bufon, cu masca neagra si costumatia de un rosu aprins, purtand in mana (ca o parodie a sceptrului unui rege) un bat cu o papusa (infatisand tot un bufon).

ADRIEN MOREAU - MASCARADA

- ulei pe panza
- timp: ~ 1887
- dimensiuni: 98 cm × 131 cm
- personaje: 17 (in prim plan)
- loc: colectie privata

....................................................................

....................................................................

In timp ce scriam textul despre lucrarea lui Moreau, mi-am amintit de o alta avand ca personaj central un bufon.

De data asta a unui spaniol: Eduardo Zamacos Y Zabala (lucrare gazduita de muzeul de arta din Bilbao).

Un bufon in acelasi costum rosu ca focul, insotit de un grup intreg de "colegi de breasla".
Acestia joaca "Cochonnet" - un joc cu bile de sticla, practicat de obicei de copii.

Decorul (un perete si o strada) e aproape monocrom, scotand si mai mult in evidenta costumele frumos colorate ale personajelor.
Gasim un contrast si intre bufoni. Cei din primul plan sunt mici de inaltime, facandu-l pe bufonul in costum rosu aprins sa para aproape un gigant.
Acesta isi asteapta randul sa intre in joc, privind ganditor la companionii sai.

 EDUARDO ZAMACOS Y ZABALA - BUFONI JUCAND "COCHONNET"

- ulei pe lemn
- timp: ~ 1868
- dimensiuni: 460 cm x 356 cm
- personaje: 4
- loc: Bilbao , muzeul de arta

J.L. Gerome - Duel dupa mascarada

Pe final de ianuarie am ales tot o lucrare in decor alb de iarna, dar cu o tematica complet diferita.

Duel dupa mascarada (Suite d'un bal masqué) al lui Jean-Leon GEROME (pictorul francez despre care am mai scris in noiembrie).

Tabloul a avut un asemenea succes la salonul din 1857, incat a primit imediat oferte de la unii dintre cei mai bogati si puternici oameni ai perioadei. Fiul regelui Louis-Phillipe a cumparat lucrarea originala, iar pentru printul Alexandru al Rusiei pictorul a realizat o copie fidela.

Originalul se afla astazi la muzeul Conde (amenajat intr-un frumos palat) din orasul Chantilly.

Nu se stie exact originea povestii ce a inspirat tabloul (daca a existat acest incident sau e doar o fantezie). Aceleasi personaje le putem intalni si in schita realizata de pictorul Thomas Couture tot in 1857 (in care vedem pregatirea duelului, de data asta intr-un decor de toamna, fara zapada).

Compozitia nu e foarte complexa, dar e bine gandita pentru a crea efectul dorit de Gerome.
Centrul e lasat liber (aici putand vedea doar haina aruncata si spada abandonata) pentru separarea celor doua tabere.
Persoanele din stanga sunt grupate intr-o forma piramidala, pe cand o linie curba descrie perfect prabusirea duelistului ranit in bratele companionilor.

In dreapta, tabara invingatoare (a acestui duel cu spada la margine de padure - caruia nu ii stim cauza) se retrage spre trasura cu care a sosit.
Duelistul (costumat in indian) pare si el ranit, dupa pozitia corpului si dupa cum e sustinut de prietenul costumat in arlechin.

Tristetea si disperarea se pot citi pe chipurile celor din stanga.
Doua personaje in haine de gentilomi de secol XVII si unul in costum rosu de doge venetian isi sustin prietenul ranit de varful spadei.

Costumat in Pierrot (personaj tipic al teatrului de strada numit Commedia dell'arte - reprezentand de obicei naivitatea), acesta si-a pierdut cunostinta, cazand in bratele celorlalti. Doar bratul drept mai are puterea de a tine inca spada.

"Dogele" isi duce degetele la pieptul sau, acolo de unde tasneste sangele peste costumul alb.
La fel de alb precum costumul e si chipul lui Pierrot (in total contrast cu costumele celorlalti, dar in acelasi ton cu decorul inzapezit).

Desi e puternic fardat, albul chipului ne duce si la ideea stingerii vietii, rana din pieptul sau putand fi una mortala.

JEAN-LEON GEROME - DUEL DUPA MASCARADA

- ulei pe lemn
- timp: ~ 1857
- dimensiuni: 139 cm × 56 cm
- personaje: 6
- loc: Chantilly, muzeul Conde

Pieter Bruegel - Recensamant la Bethleem

Primul articol din anul acesta se potriveste cu vremea de afara: avem zapada in Bucuresti (tot mai rara in ultimii ani) exact cand am inceput sa scriu despre un tablou de iarna.

Despre familia de artisti Bruegel am mai vorbit pe blog: atat Pieter Bruegel cat si fiul Jan Bruegel, cu stiluri atat de diferite.
De data asta voi scrie despre o colaborare intre Pieter si fiul sau mai mare, numit Pieter cel tanar (cel care i-a copiat indeaproape stilul).

Recensamant la Bethleem a fost pictat de Pieter (cel Batran) in 1566, dar fiul sau a facut o varianta mai detaliata, in culori mai vii.

Varianta prezentata aici se afla in Olanda, in orasul Maastricht, la muzeul Bonnefanten (amenajat intr-o fosta fabrica, de pe malul raului Meuse).

Tema biblica a recensamantului ordonat de imparatul roman Augustus in tot imperiul e adusa de pictor in lumea sa: cea a unui orasel olandez de secol 16.
Compozitia e extrem de complexa (o trasatura principala pentru Bruegel), numarand aproximativ 202 personaje (dupa numaratoarea mea) si 10 cladiri, dispuse pe mai multe planuri.

Vom lua pe rand fiecare zona a lucrarii, gasind in fiecare o lume fascinanta si plina de amanunte.

Planul cel mai indepartat este cel din stanga-sus, delimitat de acoperisul alb al cladirii principale si de ramurile copacului pe care au poposit ciorile (omniprezente in orice peisaj de iarna).
Putem vedea o biserica (modesta, de piatra, lipsita de ornamente sau masivitate) si cateva case saracacioase, in fata carora s-a aprins un foc.

Imediat langa ele, se intinde un mic lac inghetat, traversat de mai multi sateni, unii carand in spate niste cosuri uriase, cocosati de greutate si cu teama de nu se crapa gheata sub ei.
Mai sus, cativa copii se joaca patinand, unul dintre ei luand o cazatura zdravana.

Un alt foc e aprins langa cladirea din caramida rosie, adunand un grup numeros de oameni pentru a se mai incalzi putin.
Aproape de foc vedem si un mic adapost improvizat in scorbura unui copac, dar si o incaierare intre cativa sateni.

In coltul din dreapta avem ruinele unui castel, inca impunator - in ciuda turnurilor degradate de timp.
La cladirea din dreapta, langa rotile carelor, observam o ingramadire de soldati in armura - aici fiind (cel mai probabil) cazarma acestei asezari.

Coboram privirea mai jos, la coltul unde avem o alta apa inghetata.
Aici copiii se joaca cu o sanie de lemn si cu titirezuri invartite cu sfoara.

Ajungem si la portiunea (din stanga) unde avem actiunea principala (cea care da si titlul tabloului): recensamantul populatiei.
Cateva zeci de persoane (de toate varstele) se ingramadesc la micul ghiseu improvizat la fereastra cladirii de caramida.
Functionarii le cer oamenilor ceva cu care nu sunt deloc obisnuiti: ordine si rabdare.

Persoanele din prim plan sunt total impasibile la problemele birocratice ale recensamantului: au ceva mult mai important de facut. Taierea a doi porci, principala sursa de hrana pentru perioada aspra a iernii.

In toata aceasta agitatie, se pregateste sa se aseze la coada pentru recensamant si un cuplu venit de la Nazaret. Iosif si tanara Maria (in ultima luna de sarcina). Infrigurati, obositi dupa atata drum si ingrijorati ca nu vor gasi gazduire in micul orasel.
Precum stim din Biblie, vor gasi loc de inoptare doar intr-o iesle saracacioasa, aflata in afara orasului.

PIETER BRUEGEL (cel tanar) - RECENSAMANT IN BETHLEEM

- ulei pe lemn
- timp: ~ 1579
- dimensiuni: 120 cm × 171 cm
- personaje: ~ 202
- loc: Maastricht, muzeul Bonnefanten

Correggio - Adoratie

Ultimul articol din acest prim an al blogului este despre sarbatoarea Craciunului si despre un mare pictor al Renasterii italiene: Antonio CORREGGIO.

Adoratia Pruncului este una dintre cele mai simple (din punct de vedere al compozitiei) dar si una dintre cele mai frumoase picturi realizate vreodata, dintre cele infatisand fecioara si pruncul.

Cine viziteaza Florenta, o poate vedea in colectia galeriei Uffizi, celebra in toata lumea.

Pe un fundal intunecat (in care doar o portiune ne dezvaluie un peisaj indepartat, abia schitat), fecioara Maria isi priveste pruncul, asezat pe un stergar alb, pus peste un mic pat din paie.

Pe chipul fecioarei (pictat cu o finete tipica lui Correggio) se poate citi afectiunea materna.
O lumina aurie ii inunda chipul, palmele si vesmantul - lumina ce nu provine de afara, ci este emanata de pruncul Isus.
Prin acest efect al jocului de lumini si umbre, pictorul a reusit sa dea tabloului o atmosfera cat se poate de intima.

CORREGGIO - ADORATIE
- ulei pe panza
- timp: ~ 1526
- dimensiuni: 81 cm × 67 cm
- loc:     Florenta, galeria Uffizi

........................................

........................................

Un efect asemanator il putem vedea intr-un tablou pictat cativa ani mai tarziu: Adoratia Pastorilor.
Correggio ilustreaza momentul in care ieslea unde s-au adapostit Maria si Iosif e vizitata de pastorii din apropiere, ei fiind (inaintea magilor) primii martori ai nasterii divine.

Tabloul (de data asta unul de mari dimensiuni) a fost facut pentru capela bisericii San Prospero din orasul Reggio Emillia. Dupa o lunga peregrinare a ajuns in Germania, la Dresda, expus la muzeul de arta.

Structura dupa care sunt asezate personajele (menita a evita o simetrie banala) e bazata pe doua linii oblice (formand un X). Astfel avem patru planuri: jos unul gol, sus unul format din grupul ingerilor, in stanga pastorii, iar in dreapta pruncul, Maria si Iosif.

Lumina emanata de prunc e pictata aici cu un efect si mai puternic decat in tabloul prezentat anterior.
Tanara pastorita isi duce mana spre ochi, aproape orbita de stralucirea divina.

Chipul fecioarei straluceste, in timp ce isi priveste fiul cu dragoste si admiratie, totul fiind pictat in cele mai fine nuante, cu cele mai subtile treceri de la alb stralucitor la auriu.

Locul gol lasat in centrul lucrarii, cat si pictarea personajelor la dimensiune reala e un alt efect gandit ingenios de pictor - e locul pastrat pentru noi, privitorii tabloului, lipsind doar un pas pentru a face parte din scena adoratiei.

CORREGGIO - ADORATIA PASTORILOR
- ulei pe panza
- timp: ~ 1530
- dimensiuni: 256 cm × 188 cm
- loc:   Dresda, galeria de arta

J.L. Gerome - Epoca lui Augustus

A venit Decembrie, luna Sarbatorilor de iarna, asa ca am gasit potrivit sa scriu despre un alt tablou al lui Jean-Leon Gerome, facand trecerea de la temele romane (din ultimele articole) la cea a Craciunului.

Epoca lui Augustus este o pictura de mari dimensiuni (cam zece metri in lungime), populata cu aproximativ 100 de personaje. O munca titanica si unul dintre cele mai reusite tablouri ale stilului neo-clasic.

Ideea tabloului se bazeaza pe contrastul dintre doua civilizatii: cea antica, a Imperiului Roman si cea noua, crestina.
Se stie ca Isus s-a nascut chiar in timpul marelui recensamant comandat de imparatul Augustus in tot imperiul sau.
Pictorul il plaseaza pe imparat in postura de stapan, caruia ii aduc omagiul reprezentanti din toate provinciile (plasati de ambele parti ale tabloului).
Dar in partea de jos, are loc un eveniment mult mai important decat recensamantul: nasterea pruncului sfant.

Initial menita pentru colectia imparatului Napoleon III, imensa pictura se afla astazi la muzeul din Amiens (muzeul Picardiei).

Compozitia se bazeaza in partea de sus pe linii drepte, orizontale (scarile si baza acoperisului templului) si verticale (coloanele si personajele din jurul imparatului).
In schimb, personajele din partea de jos sunt dispuse aproape simetric in functe de doua mari linii curbe.

Augustus e pictat aproape ca un zeu, cu rigiditatea unei statui de marmura, tinand hotarat un sceptru de aur, simbol al puterii.
E inconjurat de supusi cu mantii viu colorate (in contrast cu vesmantul sau de un alb stralucitor), toti stand pe treapta cea mai inalta a unui templu, privind de sus pe cei veniti din provinciile indepartate.

In stanga vedem reprezentanti din nordul Africii, Asia Mica si alte provincii exotice, cu vesminte splendid pictate. 

Unii se inchina pana la pamant, altii arata mandrie in fata conducatorilor romani (precum tanarul calare pe camila, cu sulita pe umar).
Barbatul cu mantie rosie taraste cu brutalitate o sclava despuiata, probabil menita a fi oferita romanilor in dar.

In partea dreapta, recunoastem dupa coifuri si vesminte supusi preponderent din provinciile nordice (gali, germanici), dar si cativa veniti din cele mai indepartate zone (precum cei patru "pasageri" ai elefantului).

Printre ei, si o femeie cu doi copii, impinsi spre baza treptelor, pentru a-l vedea si ei pe cel ce tine in frau cel mai mare imperiu al vremii.

In planul cel mai apropiat de privitor, sub aripile protectoare ale ingerului, avem sfanta familie.
Cu spatele intors romanilor, Maria si Iosif privesc cu drag la micul prunc.

Daca Augustus si insotitorii sai sunt pictati in lumina naturala a zilei, in scena de aici pruncul Isus e cel care emana o lumina proprie (reflecata apoi pe chipurile si vesmintele parintilor si ale ingerului).

J.L. GEROME - EPOCA LUI AUGUSTUS

- ulei pe panza
- timp: ~ 1854
- dimensiuni: 10,1 m × 6,2 m
- personaje: ~ 100
- loc:   Amiens, muzeul Picardiei