J.L. Gerome - Epoca lui Augustus

A venit Decembrie, luna Sarbatorilor de iarna, asa ca am gasit potrivit sa scriu despre un alt tablou al lui Jean-Leon Gerome, facand trecerea de la temele romane (din ultimele articole) la cea a Craciunului.

Epoca lui Augustus este o pictura de mari dimensiuni (cam zece metri in lungime), populata cu aproximativ 100 de personaje. O munca titanica si unul dintre cele mai reusite tablouri ale stilului neo-clasic.

Ideea tabloului se bazeaza pe contrastul dintre doua civilizatii: cea antica, a Imperiului Roman si cea noua, crestina.
Se stie ca Isus s-a nascut chiar in timpul marelui recensamant comandat de imparatul Augustus in tot imperiul sau.
Pictorul il plaseaza pe imparat in postura de stapan, caruia ii aduc omagiul reprezentanti din toate provinciile (plasati de ambele parti ale tabloului).
Dar in partea de jos, are loc un eveniment mult mai important decat recensamantul: nasterea pruncului sfant.

Initial menita pentru colectia imparatului Napoleon III, imensa pictura se afla astazi la muzeul din Amiens (muzeul Picardiei).

Compozitia se bazeaza in partea de sus pe linii drepte, orizontale (scarile si baza acoperisului templului) si verticale (coloanele si personajele din jurul imparatului).
In schimb, personajele din partea de jos sunt dispuse aproape simetric in functe de doua mari linii curbe.

Augustus e pictat aproape ca un zeu, cu rigiditatea unei statui de marmura, tinand hotarat un sceptru de aur, simbol al puterii.
E inconjurat de supusi cu mantii viu colorate (in contrast cu vesmantul sau de un alb stralucitor), toti stand pe treapta cea mai inalta a unui templu, privind de sus pe cei veniti din provinciile indepartate.

In stanga vedem reprezentanti din nordul Africii, Asia Mica si alte provincii exotice, cu vesminte splendid pictate. 

Unii se inchina pana la pamant, altii arata mandrie in fata conducatorilor romani (precum tanarul calare pe camila, cu sulita pe umar).
Barbatul cu mantie rosie taraste cu brutalitate o sclava despuiata, probabil menita a fi oferita romanilor in dar.

In partea dreapta, recunoastem dupa coifuri si vesminte supusi preponderent din provinciile nordice (gali, germanici), dar si cativa veniti din cele mai indepartate zone (precum cei patru "pasageri" ai elefantului).

Printre ei, si o femeie cu doi copii, impinsi spre baza treptelor, pentru a-l vedea si ei pe cel ce tine in frau cel mai mare imperiu al vremii.

In planul cel mai apropiat de privitor, sub aripile protectoare ale ingerului, avem sfanta familie.
Cu spatele intors romanilor, Maria si Iosif privesc cu drag la micul prunc.

Daca Augustus si insotitorii sai sunt pictati in lumina naturala a zilei, in scena de aici pruncul Isus e cel care emana o lumina proprie (reflecata apoi pe chipurile si vesmintele parintilor si ale ingerului).

J.L. GEROME - EPOCA LUI AUGUSTUS

- ulei pe panza
- timp: ~ 1854
- dimensiuni: 10,1 m × 6,2 m
- personaje: ~ 100
- loc:   Amiens, muzeul Picardiei