Tintoretto - Originea Caii Lactee

Prima data cand am auzit de Tintoretto a fost cand am rasfoit o carte veche de istoria artei, acum multi ani.
Erau doar cateva randuri despre el, si o ilustratie alb negru (toate reproducerile din carte fiind fara culori) a lucrarii Originea Caii Lactee.
Prin urmare, a ramas principala imagine cu care il asociez pe marele artist venetian.

Varianta color am vazut-o mult mai tarziu, intr-o revista de pictura, si apoi, in epoca internetului, la rezolutie mare, pe ecranul computerului.
Cine are drum la Londra, poate admira (gratuit) originalul, tabloul fiind expus la National Gallery.

Spuneam in articolul precedent despre obicieiul pictorului de a lucra rapid, neglijent, lasand multe lucrari neterminate.
Din fericire, la acest tablou, avem un caz fericit: totul este lucrat cum trebuie.

Incepand cu compozitia, bazata atat pe o diagonala (data de inclinarea trupului zeitei) dar si pe o serie de linii curbe, care dau impresia de dinamism.

Subiectul ales este unul destul de rar reprezentat in pictura.
Conform mitologiei, Zeus isi aduce fiul (facut cu muritoarea Alcmene) sa fie alaptat de sotia sa, Hera.
Astfel, micul Hercules va capata puteri de zeu, fiind hranit cu lapte divin.

Tintoretto il picteaza pe Zeus sub forma unui tanar viguros, infasurat in dubla mantie (rosie si albastra), insotit de vulturul sau, care ii duce in gheare si arma sa de temut (manunchiul de fulgere). 

Hera e pictata nud, cu trupul in umbra, dar cu chipul si picioarele invaluite intr-o lumina stralucitoare.
Vesmintele (tot in rosu si albastru) sunt cazute la picioare, peste un nor cenusiu, pe care stau si cativa pauni (pasari considerate simbolul ei).
Pictorul ne-o arata in momentul cheie al mitului: cand se retrage speriata, atunci cand alaptarea devine prea dureroasa.
Stropii de lapte se raspandesc pe albastrul cerului, devenind stele.

TINTORETTO - ORIGINEA CAII LACTEE

- ulei pe panza
- timp: ~1580
- dimensiuni: 148 cm × 165 cm
- personaje: 7
- loc: National Gallery, Londra 

..............................................................

..............................................................

O lucrare asemanatoare, facuta cam in aceeasi perioada, este Bacchus, Venus si Ariadna, aflata in colectia expusa la palatul dogilor.
Din pacate, este una nefinisata (dupa cum se observa la faldurile vesmintelor, si la vegetatia de la picioarele personajelor).

Ilustreaza o alta legenda antica, a printesei din Creta, de care se amorezeaza zeul Bacchus.
Cand acesta ii intinde inelul, zeita Afrodita (Venus) ii pune pe cap o cununa de stele, cunoscuta de astronomi drept Corona Borealis.

Frederic Leighton - Madonna lui Cimabue

Artist total (pictor, desenator, sculptor), englezul Frederic Leighton s-a bucurat de multa popularitate la vremea sa, faima sa palind odata cu aparitia curentelor moderne de arta, total diferite de stilul academist in care a excelat acesta. 

Madonna lui Cimabue (avand peste 5 metri in lungime si aproape 50 de persoanje) reprezinta lucrarea lui cea mai complexa, dar si cea mai apreciata, facand senzatie la expozitia Academiei Regale de Arta din 1855.
A fost achizitionata chiar de catre regina Victoria pentru colectia regala.
Abia din 1988 a fost imprumutata marelui muzeu din Londra, National Gallery, unde poate fi vazuta de vizitatori.

Inainte de a observa detaliile, trebuie sa lamurim titlul: cine a fost Cimabue ?
Cunoscut si ca Cenni di Pepo, Cimabue a fost un simbol al Florentei, un pictor care a activat in secolul XIII, al carui stil face legatura dintre vechiul stil bizantin si stilul Renasterii timpurii.
In lucrarea lui Leighton, una dintre picturile lui Cimabue (Santa Trinita Maesta) e purtata de multime prin oras, de la atelier pana la biserica unde va fi expusa.

La fereastra cladirii din stanga, langa steagul galben fluturand, vedem o tanara familie. Un prunc e tinut in brate, iar el tine in mana o floare, in timp ce barbatul se uita la defilarea din strada. 

In stanga avem o aglomerare de nu mai putin de 22 de personaje. Unele pictate in cele mai mici detalii, altele abia isi ivesc cate un fragment de chip.
Desi ingramadite, personajele pot fi grupate dupa haine, varste si gesturi.
Observam un grup de oameni ai Bisericii, cu haine aurite si tunsoarea specifica, un grup de tinere doamne (cu capetele apropiate, de parca isi soptesc ceva), un cuplu (in care tanarul barbat, cu haina alba si mantie rosie citeste de pe un pergament) si patru muzicieni (unul cantand la tamburina, doi la instrumente asemanatoare viorii, iar tanara fata la un dulcimer).

In fata preotilor avem trei copii, un baiat purtand o cruce mare aurie, si doua fete care presara flori in calea alaiului.

In partea opusa a lucrarii, primul care ne atrage privirea este personajul calare: este Charles de Anjou, rege peste Sicilia si Neapole, aliat al papei Urban IV, conducator de seama in Cruciade.
In prim plan, lipit de zid, oarecum distant de procesiune, il avem pe Dante Alighieri, cea mai cunoscuta personalitate a epocii. Poetul care si-a imaginat o calatorie in Infern, Purgatoriu si Paradis in a sa "Divina Comedie".

In fata regelui avem curteni, dar si artisti ai Florentei, cu straiele pictate in culori vii, in diferite nuante de rosu.
Alti sase artisti duc pe umeri icoana pictata pe lemn, iar copiii arunca petale la picioarele lor.

In centru, Leighton l-a amplasat pe insusi Cimabue, pictorul care va oferi bisericii Santa Maria Novella lucrarea sa.
Cu haine de un alb stralucitor, cu o cununa de lauri pe cap, pare o figura desprinsa din basme.
De mana il tine pe tanarul sau ucenic, Giotto, viitorul mare pictor, considerat piatra de temelie a stilului Renascentist.

FREDERIC LEIGHTON - MADONNA LUI CIMABUE

- ulei pe panza
- timp: 1855
- dimensiuni: 222 cm × 521 cm
- personaje: ~ 48
- loc: Londra, National Gallery

Claude-Joseph Vernet - Naufragiu

Marile si oceanele au fascinat si inspirat pictorii dintotdeauna, atat prin frumusetea lor, dar si prin forta pe care o emana, mai ales pe timp de furtuna.
Claude Jospeh Vernet si-a dedicat aproape toata cariera temelor marine, fiind nascut la Avignon (la cativa kilometri de Mediterana) si calatorind apoi prin toate orasele-port ale Frantei si Italiei.

 

Tema Naufragiului l-a pasionat in mod deosebit, asa ca o gasim pictata de Vernet in multe variante de-a lungul anilor.
Cea mai cunoscuta se gaseste azi in SUA, la galeria nationala din Washington. 

Abordarea acestui subiect si maniera in care picteaza il plaseaza pe Vernet cumva inaintea timpurilor sale.
Desi a trait in secolul XVIII (epoca cand se picta in stilurile baroc, rococo si apoi clasicism), lucrarile sale se aseamana mult (prin dramatism si culoare), cu cele ale romanticilor din secolul XIX.

Acest lucru il putem observa in orice fragment al tabloului, incepand cu detaliile de fundal: castelul medieval de pe cea mai inalta stanca si acel mic copac cu crengile rupte de furia vantului.

In partea dreapta avem elemente care ne duc si mai mult cu gandul la stilul romantic: corabia cu panzele umflate la maxim si fulgerul care bradeaza cerul si lumineaza toata scena.

In centru, toata compozitia e dominata de diagonala catargului inclinat.
In "cuibul de pasare" al catargului, sapte marinari se agata de franghii, pentru a nu se prabusi in valuri sau printre stanci.
Cu una dintre franghii au creat o punte de legatura cu uscatul, o sansa de a scapa cu viata din aceasta situatie dramatica.

Mai jos, vedem doi marinari care se salveaza in acest mod, alaturi de alti patru care incearca sa tina franghia sub control si o femeie cu bratele ridicate (in semn de bucurie ca totul se va termina cu bine).

In spatele lor, nu putem sa nu observam valurile uriase in nuante verzui care se izbesc de mal (pictarea lor fiind una dintre specialitatile lui Vernet).

In coltul din stanga, o alta femeie tocmai isi revine din lesin (inconjurata de oameni care o sprijina).
Langa ei, un caine, care asista si el la scena salvarii marinarilor de pe nava rupta de stanci.
Pe unul dintre cuferele de la baza stancilor putem observa si semnatura artistului: J.VERNET 1772.

CLAUDE-JOSEPH VERNET -  NAUFRAGIU

- ulei pe panza
- timp: ~ 1772
- dimensiuni: 113.5 cm × 163 cm
- personaje: 29
- loc: Washington, National Gallery

..................................................................

..................................................................

Majoritatea elementelor prezentate le putem regasi si in lucrarea pictata un an mai tarziu (aflata la galeria nationala din Londra).

Doar ca acum nu mai avem un catarg imens aplecat deasupra malului, ci o intreaga corabie inclinata.
Fulgerele si lumina care invaluie norii, marea si malul sunt si aici la fel de bine realizate.

In prim plan, pe o stanca aproape plata, o femeie salvata din valuri e purtata pe brate de marinari.
Nu stim soarta ei: e inecata sau doar lesinata de spaima ?

Castelul e acum inlocuit de un far (o prezenta verticala in contrast cu diagonala corabiei), dar restul compozitiei face trimitere directa la tabloul precendent.

 CLAUDE-JOSEPH VERNET -  NAUFRAGIU II

- ulei pe panza
- timp: ~ 1773
- dimensiuni: 114.5 cm × 163.5 cm cm
- personaje: 13
- loc: Londra. National Gallery

 

Veronese - Familia lui Darius in fata lui Alexandru Macedon

Daca in articolul precedent am vorbit despre fresca cu nunta lui Alexandru Macedon, de data asta vom vedea un tablou ce il are protagonist tot pe marele lider militar al antichitatii.
Familia lui Darius in fata lui Alexandru Macedon - in viziunea marelui pictor Veronese.

Un episod al campaniei lui Macedon in Orient, dupa infrangerea si alungarea regelui persan Darius.
Familia acestuia (sotia Stateira I alaturi de fiicele Drypetis si Stateira II) ingenuncheaza in fata lui Alexandru.
Acesta le va trata cu generozitate, incercand sa castige sprijinul poporului persan.

Tabloul poate fi admirat la Londra, la National Gallery, in camera 9 (de la etaj), alaturi de alte cinci tablouri ale lui Veronese.

Fundalul aminteste de un decor de teatru, pictat fara mari contraste. Balustrada alba e plina de privitori, martori ai scenei principale.
In prim plan personajele sunt asezate in trei grupuri.
Daca urmarim linia privirilor, putem observa ca majoritatea duc la regina si printesa, facandu-le principalul punct de atentie al tabloului.

Familia lui Darius e grupata intr-o forma (aproape) piramidala.
Regina si printesele ies in evidenta, prin culoarea deschisa a pielii (in contrast cu chipul rosiatic al batranului dregator) si prin rochiile in culori vii si pline de ornamente (in contrast cu albastrul mantiilor ce le inconjoara).

Chipul reginei Stateira si al printesei sunt aproape identice.
Cel mai probabil Veronese a folosit acelasi model feminin pentru a le portretiza.
Hainele nu sunt nici pe departe in stilul oriental - Veronese a ales sa le picteze in rochii venetiene, cu frumoase podoabe (mai ales sirurile de perle, purtate la gat si in par).

Alexandru e pictat impunator, inconjurat de soldatii sai, surprins chiar in momentul cand face gestul de clementa.
Costumul lui (in nuante roz-rosiatice) e inspirat din cele antice. Spre deosebire de cele ale soldatilor, costumati in armuri medievale (pictate extrem de amanuntit).
Duritatea metalului (din armuri si halebarde) e "indulcita" de mantiile viu colorate purtate de fiecare.

Nici in zona marginala a tabloului, Veronese nu se abate de la calitate.
Picteaza personaje extrem de detaliate, cum ar fi bufonul ce se sprijina de fata in costum verde (tinand in mana doi pechinezi de rasa) si maimuta dresata - ce intoarce spatele familiei regale, fiind preocupata cu siragul pe care il tine in mana.
Sau (in extremitatea dreapta) baiatul sprijinit de scutul auriu, frumos ornamentat.

VERONESE - FAMILIA LUI DARIUS IN FATA LUI ALEXANDRU MACEDON

- ulei pe panza
- timp: ~1570
- dimensiuni: 236 cm × 476 cm
- personaje: 21 (+ 27 pe fundal)
- loc: Londra, National Gallery