Adrien Moreau - Mascarada

Daca in articolul trecut am avut un Duel dupa Mascarada, de data asta vom privi o Mascarada in plina desfasurare.
Cu titlul original Une Mascarade au XVII Siecle, tabloul este realizat de Adrien Moreau - un pictor popular in Franta secolului 19, dar putin cunoscut in ziua de azi.

Din pacate pentru iubitorii de arta, lucrarea prezentata aici nu poate fi vazuta in niciun muzeu, aflandu-se intr-o colectie particulara (din ce am vazut pe internet, a fost achizionata la o licitatie a casei Christie's cu 61.000 de dolari).

Prin piateta unui oras neidentificat (din Franta sau poate Italia), starnind curiozitatea localnicilor (iesiti la ferestre sau opriti pe trotuar), trece un grup numeros de petrecareti, costumati pentru un bal mascat (de unde si titlul tabloului).

In plan apropiat avem o frumoasa fantana (pictata in cele mai mici detalii, cu toate reflexele de lumina, cu ornamentele sculptate si micile jeturi de apa varsandu-se uniform in vasul de la baza).
Doua tinere femei (si ele splendid pictate in culori vii), venite sa ia apa cu ulcioarele, se opresc sa priveasca pestrita adunare.

Cativa muzicieni (cantand la lauta si instrumente de suflat) sunt urmati de multimea vesela de oameni costumati (unul purtand turban, ceilalti masti asemanatoare celor din teatrul italian).

Dar, in fruntea tuturor, avem un domn impunator, cu haina si palarie aurie, flancat de doua tinere. Una are masca la ochi, cealalta tocmai a dat-o jos pentru a privi mai bine la personajul care iese cel mai mult in evidenta din tot tabloul.
 

Un bufon, cu masca neagra si costumatia de un rosu aprins, purtand in mana (ca o parodie a sceptrului unui rege) un bat cu o papusa (infatisand tot un bufon).

ADRIEN MOREAU - MASCARADA

- ulei pe panza
- timp: ~ 1887
- dimensiuni: 98 cm × 131 cm
- personaje: 17 (in prim plan)
- loc: colectie privata

....................................................................

....................................................................

In timp ce scriam textul despre lucrarea lui Moreau, mi-am amintit de o alta avand ca personaj central un bufon.

De data asta a unui spaniol: Eduardo Zamacos Y Zabala (lucrare gazduita de muzeul de arta din Bilbao).

Un bufon in acelasi costum rosu ca focul, insotit de un grup intreg de "colegi de breasla".
Acestia joaca "Cochonnet" - un joc cu bile de sticla, practicat de obicei de copii.

Decorul (un perete si o strada) e aproape monocrom, scotand si mai mult in evidenta costumele frumos colorate ale personajelor.
Gasim un contrast si intre bufoni. Cei din primul plan sunt mici de inaltime, facandu-l pe bufonul in costum rosu aprins sa para aproape un gigant.
Acesta isi asteapta randul sa intre in joc, privind ganditor la companionii sai.

 EDUARDO ZAMACOS Y ZABALA - BUFONI JUCAND "COCHONNET"

- ulei pe lemn
- timp: ~ 1868
- dimensiuni: 460 cm x 356 cm
- personaje: 4
- loc: Bilbao , muzeul de arta

J.L. Gerome - Duel dupa mascarada

Pe final de ianuarie am ales tot o lucrare in decor alb de iarna, dar cu o tematica complet diferita.

Duel dupa mascarada (Suite d'un bal masqué) al lui Jean-Leon GEROME (pictorul francez despre care am mai scris in noiembrie).

Tabloul a avut un asemenea succes la salonul din 1857, incat a primit imediat oferte de la unii dintre cei mai bogati si puternici oameni ai perioadei. Fiul regelui Louis-Phillipe a cumparat lucrarea originala, iar pentru printul Alexandru al Rusiei pictorul a realizat o copie fidela.

Originalul se afla astazi la muzeul Conde (amenajat intr-un frumos palat) din orasul Chantilly.

Nu se stie exact originea povestii ce a inspirat tabloul (daca a existat acest incident sau e doar o fantezie). Aceleasi personaje le putem intalni si in schita realizata de pictorul Thomas Couture tot in 1857 (in care vedem pregatirea duelului, de data asta intr-un decor de toamna, fara zapada).

Compozitia nu e foarte complexa, dar e bine gandita pentru a crea efectul dorit de Gerome.
Centrul e lasat liber (aici putand vedea doar haina aruncata si spada abandonata) pentru separarea celor doua tabere.
Persoanele din stanga sunt grupate intr-o forma piramidala, pe cand o linie curba descrie perfect prabusirea duelistului ranit in bratele companionilor.

In dreapta, tabara invingatoare (a acestui duel cu spada la margine de padure - caruia nu ii stim cauza) se retrage spre trasura cu care a sosit.
Duelistul (costumat in indian) pare si el ranit, dupa pozitia corpului si dupa cum e sustinut de prietenul costumat in arlechin.

Tristetea si disperarea se pot citi pe chipurile celor din stanga.
Doua personaje in haine de gentilomi de secol XVII si unul in costum rosu de doge venetian isi sustin prietenul ranit de varful spadei.

Costumat in Pierrot (personaj tipic al teatrului de strada numit Commedia dell'arte - reprezentand de obicei naivitatea), acesta si-a pierdut cunostinta, cazand in bratele celorlalti. Doar bratul drept mai are puterea de a tine inca spada.

"Dogele" isi duce degetele la pieptul sau, acolo de unde tasneste sangele peste costumul alb.
La fel de alb precum costumul e si chipul lui Pierrot (in total contrast cu costumele celorlalti, dar in acelasi ton cu decorul inzapezit).

Desi e puternic fardat, albul chipului ne duce si la ideea stingerii vietii, rana din pieptul sau putand fi una mortala.

JEAN-LEON GEROME - DUEL DUPA MASCARADA

- ulei pe lemn
- timp: ~ 1857
- dimensiuni: 139 cm × 56 cm
- personaje: 6
- loc: Chantilly, muzeul Conde

Pieter Bruegel - Recensamant la Bethleem

Primul articol din anul acesta se potriveste cu vremea de afara: avem zapada in Bucuresti (tot mai rara in ultimii ani) exact cand am inceput sa scriu despre un tablou de iarna.

Despre familia de artisti Bruegel am mai vorbit pe blog: atat Pieter Bruegel cat si fiul Jan Bruegel, cu stiluri atat de diferite.
De data asta voi scrie despre o colaborare intre Pieter si fiul sau mai mare, numit Pieter cel tanar (cel care i-a copiat indeaproape stilul).

Recensamant la Bethleem a fost pictat de Pieter (cel Batran) in 1566, dar fiul sau a facut o varianta mai detaliata, in culori mai vii.

Varianta prezentata aici se afla in Olanda, in orasul Maastricht, la muzeul Bonnefanten (amenajat intr-o fosta fabrica, de pe malul raului Meuse).

Tema biblica a recensamantului ordonat de imparatul roman Augustus in tot imperiul e adusa de pictor in lumea sa: cea a unui orasel olandez de secol 16.
Compozitia e extrem de complexa (o trasatura principala pentru Bruegel), numarand aproximativ 202 personaje (dupa numaratoarea mea) si 10 cladiri, dispuse pe mai multe planuri.

Vom lua pe rand fiecare zona a lucrarii, gasind in fiecare o lume fascinanta si plina de amanunte.

Planul cel mai indepartat este cel din stanga-sus, delimitat de acoperisul alb al cladirii principale si de ramurile copacului pe care au poposit ciorile (omniprezente in orice peisaj de iarna).
Putem vedea o biserica (modesta, de piatra, lipsita de ornamente sau masivitate) si cateva case saracacioase, in fata carora s-a aprins un foc.

Imediat langa ele, se intinde un mic lac inghetat, traversat de mai multi sateni, unii carand in spate niste cosuri uriase, cocosati de greutate si cu teama de nu se crapa gheata sub ei.
Mai sus, cativa copii se joaca patinand, unul dintre ei luand o cazatura zdravana.

Un alt foc e aprins langa cladirea din caramida rosie, adunand un grup numeros de oameni pentru a se mai incalzi putin.
Aproape de foc vedem si un mic adapost improvizat in scorbura unui copac, dar si o incaierare intre cativa sateni.

In coltul din dreapta avem ruinele unui castel, inca impunator - in ciuda turnurilor degradate de timp.
La cladirea din dreapta, langa rotile carelor, observam o ingramadire de soldati in armura - aici fiind (cel mai probabil) cazarma acestei asezari.

Coboram privirea mai jos, la coltul unde avem o alta apa inghetata.
Aici copiii se joaca cu o sanie de lemn si cu titirezuri invartite cu sfoara.

Ajungem si la portiunea (din stanga) unde avem actiunea principala (cea care da si titlul tabloului): recensamantul populatiei.
Cateva zeci de persoane (de toate varstele) se ingramadesc la micul ghiseu improvizat la fereastra cladirii de caramida.
Functionarii le cer oamenilor ceva cu care nu sunt deloc obisnuiti: ordine si rabdare.

Persoanele din prim plan sunt total impasibile la problemele birocratice ale recensamantului: au ceva mult mai important de facut. Taierea a doi porci, principala sursa de hrana pentru perioada aspra a iernii.

In toata aceasta agitatie, se pregateste sa se aseze la coada pentru recensamant si un cuplu venit de la Nazaret. Iosif si tanara Maria (in ultima luna de sarcina). Infrigurati, obositi dupa atata drum si ingrijorati ca nu vor gasi gazduire in micul orasel.
Precum stim din Biblie, vor gasi loc de inoptare doar intr-o iesle saracacioasa, aflata in afara orasului.

PIETER BRUEGEL (cel tanar) - RECENSAMANT IN BETHLEEM

- ulei pe lemn
- timp: ~ 1579
- dimensiuni: 120 cm × 171 cm
- personaje: ~ 202
- loc: Maastricht, muzeul Bonnefanten

Correggio - Adoratie

Ultimul articol din acest prim an al blogului este despre sarbatoarea Craciunului si despre un mare pictor al Renasterii italiene: Antonio CORREGGIO.

Adoratia Pruncului este una dintre cele mai simple (din punct de vedere al compozitiei) dar si una dintre cele mai frumoase picturi realizate vreodata, dintre cele infatisand fecioara si pruncul.

Cine viziteaza Florenta, o poate vedea in colectia galeriei Uffizi, celebra in toata lumea.

Pe un fundal intunecat (in care doar o portiune ne dezvaluie un peisaj indepartat, abia schitat), fecioara Maria isi priveste pruncul, asezat pe un stergar alb, pus peste un mic pat din paie.

Pe chipul fecioarei (pictat cu o finete tipica lui Correggio) se poate citi afectiunea materna.
O lumina aurie ii inunda chipul, palmele si vesmantul - lumina ce nu provine de afara, ci este emanata de pruncul Isus.
Prin acest efect al jocului de lumini si umbre, pictorul a reusit sa dea tabloului o atmosfera cat se poate de intima.

CORREGGIO - ADORATIE
- ulei pe panza
- timp: ~ 1526
- dimensiuni: 81 cm × 67 cm
- loc:     Florenta, galeria Uffizi

........................................

........................................

Un efect asemanator il putem vedea intr-un tablou pictat cativa ani mai tarziu: Adoratia Pastorilor.
Correggio ilustreaza momentul in care ieslea unde s-au adapostit Maria si Iosif e vizitata de pastorii din apropiere, ei fiind (inaintea magilor) primii martori ai nasterii divine.

Tabloul (de data asta unul de mari dimensiuni) a fost facut pentru capela bisericii San Prospero din orasul Reggio Emillia. Dupa o lunga peregrinare a ajuns in Germania, la Dresda, expus la muzeul de arta.

Structura dupa care sunt asezate personajele (menita a evita o simetrie banala) e bazata pe doua linii oblice (formand un X). Astfel avem patru planuri: jos unul gol, sus unul format din grupul ingerilor, in stanga pastorii, iar in dreapta pruncul, Maria si Iosif.

Lumina emanata de prunc e pictata aici cu un efect si mai puternic decat in tabloul prezentat anterior.
Tanara pastorita isi duce mana spre ochi, aproape orbita de stralucirea divina.

Chipul fecioarei straluceste, in timp ce isi priveste fiul cu dragoste si admiratie, totul fiind pictat in cele mai fine nuante, cu cele mai subtile treceri de la alb stralucitor la auriu.

Locul gol lasat in centrul lucrarii, cat si pictarea personajelor la dimensiune reala e un alt efect gandit ingenios de pictor - e locul pastrat pentru noi, privitorii tabloului, lipsind doar un pas pentru a face parte din scena adoratiei.

CORREGGIO - ADORATIA PASTORILOR
- ulei pe panza
- timp: ~ 1530
- dimensiuni: 256 cm × 188 cm
- loc:   Dresda, galeria de arta

J.L. Gerome - Epoca lui Augustus

A venit Decembrie, luna Sarbatorilor de iarna, asa ca am gasit potrivit sa scriu despre un alt tablou al lui Jean-Leon Gerome, facand trecerea de la temele romane (din ultimele articole) la cea a Craciunului.

Epoca lui Augustus este o pictura de mari dimensiuni (cam zece metri in lungime), populata cu aproximativ 100 de personaje. O munca titanica si unul dintre cele mai reusite tablouri ale stilului neo-clasic.

Ideea tabloului se bazeaza pe contrastul dintre doua civilizatii: cea antica, a Imperiului Roman si cea noua, crestina.
Se stie ca Isus s-a nascut chiar in timpul marelui recensamant comandat de imparatul Augustus in tot imperiul sau.
Pictorul il plaseaza pe imparat in postura de stapan, caruia ii aduc omagiul reprezentanti din toate provinciile (plasati de ambele parti ale tabloului).
Dar in partea de jos, are loc un eveniment mult mai important decat recensamantul: nasterea pruncului sfant.

Initial menita pentru colectia imparatului Napoleon III, imensa pictura se afla astazi la muzeul din Amiens (muzeul Picardiei).

Compozitia se bazeaza in partea de sus pe linii drepte, orizontale (scarile si baza acoperisului templului) si verticale (coloanele si personajele din jurul imparatului).
In schimb, personajele din partea de jos sunt dispuse aproape simetric in functe de doua mari linii curbe.

Augustus e pictat aproape ca un zeu, cu rigiditatea unei statui de marmura, tinand hotarat un sceptru de aur, simbol al puterii.
E inconjurat de supusi cu mantii viu colorate (in contrast cu vesmantul sau de un alb stralucitor), toti stand pe treapta cea mai inalta a unui templu, privind de sus pe cei veniti din provinciile indepartate.

In stanga vedem reprezentanti din nordul Africii, Asia Mica si alte provincii exotice, cu vesminte splendid pictate. 

Unii se inchina pana la pamant, altii arata mandrie in fata conducatorilor romani (precum tanarul calare pe camila, cu sulita pe umar).
Barbatul cu mantie rosie taraste cu brutalitate o sclava despuiata, probabil menita a fi oferita romanilor in dar.

In partea dreapta, recunoastem dupa coifuri si vesminte supusi preponderent din provinciile nordice (gali, germanici), dar si cativa veniti din cele mai indepartate zone (precum cei patru "pasageri" ai elefantului).

Printre ei, si o femeie cu doi copii, impinsi spre baza treptelor, pentru a-l vedea si ei pe cel ce tine in frau cel mai mare imperiu al vremii.

In planul cel mai apropiat de privitor, sub aripile protectoare ale ingerului, avem sfanta familie.
Cu spatele intors romanilor, Maria si Iosif privesc cu drag la micul prunc.

Daca Augustus si insotitorii sai sunt pictati in lumina naturala a zilei, in scena de aici pruncul Isus e cel care emana o lumina proprie (reflecata apoi pe chipurile si vesmintele parintilor si ale ingerului).

J.L. GEROME - EPOCA LUI AUGUSTUS

- ulei pe panza
- timp: ~ 1854
- dimensiuni: 10,1 m × 6,2 m
- personaje: ~ 100
- loc:   Amiens, muzeul Picardiei

J.L. Gerome - Asasinarea lui Cezar

Un alt episod cheie din istoria Romei si tot in viziunea unui pictor francez de secol XIX (unul dintre cei mai apreciati din vremea sa, desi in zilele noastre nu mai e atat de cunoscut).
Asasinarea lui Cezar a fost pictata de Jean-Leon Gerome in 1867, cu ambitia de a reda cat mai realist celebra scena istorica.

In anul 44 iHr. conducatorul Romei a fost incoltit in sala teatrului Pompei si ucis cu cateva zeci de lovituri de cutit de catre rivalii sai.
Gerome a ales sa redea scena imediata asasinarii, cand faptasii se retrag din sala, cu urale de victorie.

Tabloul (de dimensiuni mai reduse decat se obisnuia la subiecte istorice) nu se gaseste in Europa, ci in Statele Unite, la muzeul de arta din Baltimore.

Compozitia e atent construita, in decorul impozant al salii teatrului Pompei, cu puternice linii verticale in partea de sus (date de coloanele uriase de marmura) si cateva cercuri in partea de jos (podeaua e circulara, dar si grupul asasinilor formeaza un cerc cu trupurile lor, dar si cu lamele cutitelor).

Ucigasii sunt adeptii Republicii (in frunte cu  Marcus Brutus, Gaius Cassius and Decimus Brutus), cei ce vedeau in Cezar tranzitia spre dictatura absoluta.
Sunt pictati in togi albe, parasind locul asasinatului, doar unuia dintre ei i se vede complet chipul, intorcandu-se spre personajul ramas putin in urma.

In dreapta tabloului, intr-o zona mai putin luminata, avem un personaj care priveste scena. E unul dintre senatorii care nu au luat parte la complot.
Pe chipul lui se poate citi ingrijorarea - fiind constient ca va urma un razboi civil intre adeptii celor doua tabere. 

In partea de jos, trupul lui Cezar zace fara viata pe podea.
Acoperit cu o mantie alba, stralucitoare, in contrast cu zona umbrita unde putem vedea sangele provenit din cele 23 de rani primite in spate.
Scaunul auriu, rasturnat de pe soclu, indica si el finalul domniei celui mai puternic dintre conducatori (neinvins in nicio campanie militara, gasindu-si sfarsitul in mana compatriotilor sai).

JEAN-LEON GEROME - ASASINAREA LUI CEZAR

- ulei pe panza
- timp: ~ 1867
- dimensiuni: 85.5 cm × 145.5 cm
- personaje: 15
- loc:     Walters Art Museum, Baltimore (USA)

J.L.David - Sabinele

Pastram locul (Roma) dar ne intoarcem in timp cu cateva secole, pana la momentul fondarii celebrului oras.
Legenda intemeierii Romei vorbeste despre rapirea femeilor din tribul Sabinilor de catre romanii condusi de Romulus.

Rapirea sabinelor a fost transpusa pe panza de mai multi pictori (cea mai celebra fiind lucrarea lui Nicholas Poussin).
Pentru a fi cat mai original, Jacques Louis David (cel mai de seama reprezentant al stilului neo-clasic si cel mai celebru pictor al Frantei imperiale) a ales sa picteze momentul ulterior rapirii: cand sabinii pornesc o campanie razboinica contra romanilor, dar sunt opriti de femei (acestea nedorind sa-si vada tatii si fratii luptandu-se cu sotii lor).

Tabloul, de dimensiuni uriase (peste cinci metri in lungime) a fost conceput in decurs de patru ani (incluzand perioada cand David a stat in inchisoare) si poate fi vazut in colectia muzeului Luvru din Paris.

Stilul neo-clasic al lui David e inconfundabl: corpurile personajelor sunt toate in posturi eroice, ca niste statui, predomina peste tot liniile drepte, intr-o geometrie stricta.

Detaliile sunt de o precizie aproape fotografica, niciun centimetru din imensa lucrare nu e tratat cu neglijenta.

Privirea in detaliu o incepem cu fundalul (usor invaluit in ceata) unde avem o colina stancoasa, inconjurata cu ziduri (pazite de cativa soldati romani).
In varful colinei avem un templu (de mici dimensiuni, comparativ cu marile temple care vor domina viitorul oras).

In stanga il vedem pe Titus Talius, conducatroul sabinilor, venit in fruntea armatei pentru a cotropi Roma si a lua inapoi femeile rapite.
Pictat nud (desi in schitele initiale purta tunica si armura), acoperit doar de mantia rosie si de teaca sabiei.
Una dintre femeile sabine (purtandu-si copilul in brate) ingenuncheaza cerandu-i sa opreasca atacul.

In planul doi, o alta femeie (urcata pe un piedestal) isi ridica fiul deasupra capului, aratandu-l trupelor, gest ce are efectul scontat. Prin marea de sulite vedem un comandant aratand semnul opririi.

In mijlocul tabloului o avem pe Hersilia, fiica lui Titus si sotia lui Romulus.
Cu bratele deschise larg, se pune in calea armelor, nedorind sa vada o lupta pana la moarte intre tatal si sotul ei.

La picioarele ei, femeia bruneta ii arata lui Titus pruncii, rod al unirii intre romani si sabine, in timp ce batrana cu vesmant verde se ofera sa primeasca ea lovitura de sulita in locul lui Titus.

In dreapta lucrarii, Romulus (legendarul fondator al Romei) are bratul drept ridicat, pregatit sa lanseze sulita spre rivalul sau, dar gestul e oprit de actiunea disperata a sabinelor.
Ca si Titus (si o parte din soldati) e pictat nud, acoperit partial doar de scutul rotund (pe care vedem lupoaica, simbolul cetatii).

In spatele lui putem vedea trupele romane (cu cavaleria in frunte)... si ele oprindu-si avantul la vederea femeilor si a copiilor.

JACQUES LOUIS DAVID - SABINELE

- ulei pe panza
- timp: ~ 1799
- dimensiuni: 385 cm × 522 cm
- personaje: 17 (in prim plan)
- loc: Paris, muzeul Luvru