Botticelli - Legenda lui Nastagio Onesti

Cu o scurta exceptie (anii de lucru la frescele capelei Sixtine de la Vatican), Sandro Botticelli a fost mereu legat de orasul Florenta, si de influenta familie Medici.
Familia Medici fiind si cea care a comandat cele patru lucrari despre care voi scrie in continuare, o ilustrare a unei povestiri din Decameronul lui Baccacio.

Tablourile au fost menite ca dar de nunta pentru finii lui Lorenzo de Medici, multe secole mai tarziu ajungand in colectia muzeului Prado din Madrid (mai putin ultimul, care se afla intr-o colectie privata).

Legenda lui Nastagio degli Onesti este o poveste stranie, mai greu de inteles in zilele noastre.
In prima parte a intamplarii imaginate de Baccacio si ilustrata de Botticelli, tanarul Nastagio rataceste prin padure, mahnit si ingandurat. Fata pe care o curteaza il trateaza cu raceala si are orgoliul ranit.
Deodata, ii apare in fata ochilor o scena fantastica: fantoma unei fete goale, atacata de cainii de vanatoare ai unui cavaler in armura (si ei tot fantome).

Fata e ucisa, si inima ei e aruncata cainilor.
Nastagio e socat, dar apoi afla ca e vorba de viziunea unei pedepse divine: cavalerul e stramosul sau, care a fost batjocorit de iubita si a ajuns sa se sinucida. Divinitatea i-a obligat sa retraiasca (ca aparitii fantomatice) aceasta scena in fiecare zi.

Lui Nastagio ii vine ideea sa profite de situatie si organizeaza un ospat chiar in acest luminis din padure.
Al treilea tablou din serie (si cel mai complex) ne dezvaluie acest ospat, unde e invitata familia fetei pe care o iubea Nastagio, mizand pe aparitia fantomelor pentru a le testa reactia.

In partea stanga, vedem clar reactia iubitei (si a insotitoarelor) la vederea scenei socante.
Chipuri speriate, gesturi disperate, masa rasturnata, cu toate vasele cazand pe jos.

Mesenii au si ei aceeasi reactie. Aparitia fantomelor chiar in fata mesei lor ii tulbura profund.
Pentru chipurile personajelor, Botticelli a ales chiar membrii ai familiei Medici.
(putem vedea si emblema familiei in fundal, atarnata pe copac, bile rosii si una albastra pe un scut galben).

Cavalerul, stramosul lui Nastagio care a murit de nefericire, e pictat cu cea mai multa minutiozitate.
(armura aurie, cu toate detaliile si ornamentele, pozitia de lupta si chipul ravasit de furie).

Pe fundal mai vedem o emblema (capul de maur pe fundal alb) - un simbol popular in epoca, pe care il putem gasi si pe steagul din Corsica si pe cel din Sardinia.

In mijlocul lucrarii revedem aparitia fantomei fetei osandita de divinitatate sa retraiasca aceasta scena de cruzime, ca pedeapsa ca si-a batut joc de iubirea cavalerului.
Langa ea, Nastagio incearca sa explice oaspetilor care e natura acestei aparitii care i-a speriat de toti.

Toata ideea cu ospatul are efectul scontat: fata pe care o iubea Nastagio renunta la atitudinea rece si accepta sa il cunoasca, apoi sa lege o relatie.
In ultimul tablou al seriei (singurul care nu se afla la muzeul Prado) avem scena nuntii lui Nastagio, epilogul acestei povestiri din Decameron.

SANDRO BOTTICELLI - LEGENDA LUI NASTAGIO ONESTI

- ciclu de patru tablouri
- tempera pe panou
- timp: ~ 1483
- dimensiuni: 82 x 138 cm
- loc: Madrid, muzeul Prado