In stanga avem Paradisul (realizat destul de saracacios, cel putin comparativ cu restul lucrarii, sau cu reprezentarea lui in celalalt triptic al lui Bosch, Carul cu Fan).
Tema principala o reprezinta momentul creatiei omului.
Adam se trezeste din adormire si priveste la fiinta nou-creata (Eva), cu care isi va imparti destinul.
La picioarele lor, intr-o mica balta, se scalda cele mai ciudate animale: o pasare cu trei capete, un ornitoric care citeste, un peste-unicorn si un peste cu aripi.
Panoul din dreapta a fost numit Infernul Muzicantilor, si a starnit un numar mare de controverse, interpretari si comentarii de-a lungul timpului.
Incepem cu partea de sus, unde intalnim o tema tipica pentru Bosch: orasul incendiat.
(spuneam in alt articol ca pictorul a fost martor al marelui incendiu care a mistuit o parte din orasul sau natal).
Sub incendiu avem "un vehicul" format din doua urechi (unite de o sageata) prinzand la mijloc lama unui cutit gigantic.
Pe unde trece, lama sfarteca pacatosii, spre satisfactia demonului cuibarit in gaura urechii.
Tot aici, un imens craniu de vita serveste ca sprijin pentru demonul care atarna (de o cheie) un pacatos inert.
Un ornitorinc in haine de calugar arata spre un alt demon (care se da in leagan cu firele care atarna tot din imensul craniu).
Figura centrala a panoului e una dintre cele mai emblematice din opera lui Bosch.
Hibridul cu chip de om, corp ca un ou spart si picioare lemnoase proptite in doua barci.
Pe discul care serveste drept palarie troneaza un cimpoi caruia ii dau tarcoale cele mai bizare fiinte.
In coaja "corpului" vedem un fel de taverna, la care se urca cu o scara.
Iar chipul (privind spre noi) e, cel mai probabil, un autoportret al artistului.
(mai ales ca aceasta figura apare si in caietele de schite ale lui Bosch).
Langa "fiinta cu picioare de lemn" avem alte ciudatenii:
Un om cu casca de soldat e strapuns cu sabia de un monstru cu aripi de fluture la urechi.
Un felinar se deschide si un alt soldat priveste cum un cavaler in armura e devorat de o haita de caini aproape scheletici.
Toata "constructia" se spijina pe lama unui alt cutit de bucatarie.
Mai jos putin avem un mic lac inghetat (in contrast, astfel, cu partea de sus a panoului, cea cu flacarile incendiului).
Aici pacatosii se ineaca in sparturile din gheata, in timp ce un ornitorinc (deja al doilea din tablou) se da cu patinele, purtand pe umar un arc cu sageti.
In partea stanga intelegem mai bine titlul de "infernul muzicantilor".
Nu putem sti de ce muzica e considerata un mare pacat, dar trebuie sa recunoastem priceperea pictorului de a scorni cele mai ingenioase scene.
O lauta si o harpa servesc aici drept obiecte de tortura. La fel lauta mecanica si instrumentul de suflat - toate sunt folosite pentru inlantuirea nefericitilor.
Un demon cu cap de sarpe scrie cu limba pe dosul unui pacatos o partitura muzicala.
Scena imediat urmatoare duce si mai departe ideea de grotesc.
Tronand ca un rege (cu un ceaun pe post de coroana), un demon-pasare devoreaza un barbat.
Pe partea cealalta ies alti oameni, cazand intr-o hazna (in care un alt om defecheaza monede de aur si un altul varsa).
Sub mantia pasarii vedem o femeie pipaita de un sobolan, in timp ce se priveste intr-o oglinda fixata pe dosul unei fiinte verzi cu picioare lemnoase.
Avem si o scena in care pacatul e reprezentat de jocurile de noroc.
Pacatosii sunt sfartecati de sobolani, printre carti de joc si zaruri cazute pe jos.
In ultimul colt al lucrarii, doi caini (cu armura pe spate) musca un om cazut la pamant.
Tot o armura poarta si bizara fiinta cu picioare de reptila si cioc de pasare.
De cioc atarna calimara omului care scrie ceea ce porcul (cu voal de calugarita) ii sopteste la ureche.
Un balamuc imposibl de descifrat, dar si o imaginatie demna de admirat, aproape fara egal in lumea picturii.
