Gericault - Cursa de cai la Roma

Cu cativa ani inainte de a picta Pluta Meduzei, Gericault a planuit realizarea unei compozitii imense cu care sa dea o replica picturii academiste.
Spre deosebire de academisti (care pictau scene inspirate din istoria si mitologia antica), Gericault isi dorea o scena moderna, dar cu aer eroic, demna de a fi transpusa pe o panza de dimensiuni uriase.

In timpul unei caltorii in Italia a vazut Cursa de cai de la Roma. 

O intrecere traditionala, cu cai adusi din nordul Africii - pusi sa alerge fara calareti pe o strada lunga si dreapta.
I s-a parut ideea perfecta si a inceput sa faca schite si planuri pentru tabloul cu care isi dorea sa se impuna in lumea picturii franceze.

Dar planul a fost dus doar pana la jumatate. Nu stim exact motivul pentru care lucrarea de mari dimensiuni nu s-a mai realizat. A facut trei variante mici in ulei, surprinzand momente diferite ale cursei.

Prima (aflata acum in SUA, la muzeul din Baltimore) ne arata momentul startului.
Compozitia e bazata pe trei planuri (marcate de linii de perspectiva ce duc spre stanga tabloului).
Primul plan e gol (spatiul din fata liniei de start), al doilea e cel principal (al cailor pregatiti pentru cursa), iar al treilea e reprezentat de tribuna cu spectatori.

Intr-o alta schita pregatitoare, vedem o compozitie asemanatoare dar cu mult mai mult spatiu in fata cailor.

Privind mai de aproape detaliile vedem preocuparea artistului pentru culoare (cele complementare, puse in contrast direct), pentru asezarea personajelor, pentru pozitiile corpurilor (si oameni si caii de cursa) - cu sugerarea tensiunii si a exploziei miscarii abia tinuta in frau. Si mai putin pentru detalii: fiind totusi o schita, chipurile oamenilor si hainele lor sunt abia sugerate prin cateva pete de culoare.

Gericault a evitat monotonia in compozitie: fiecare cal de cursa e surprins intr-o alta pozitie, desi toti reprezinta aceeasi idee: viteza si forta ce urmeaza sa fie dezlantuite de indata ce funia de la start va fi taiata si vor fi eliberati din stransoarea oamenilor.

THEODORE GERICAULT - CURSA DE CAI LA ROMA

- ulei pe hartie
- timp: ~ 1817
- dimensiuni: 44.9 × 59.5 cm
- loc: SUA, Muzeul Walters din Baltimore

............................................................

............................................................ 

O alta schita (aflata la muzeul Luvru) ne arata momentul aducerii cailor spre locul de start.
Ingrijitorii par niste eroi antici (comparabili cu Ahile si Hercules) incordati la maxim pentru a struni animalele semi-salbatice.

Gericault a pictat si momentul de la finalul cursei (intr-o schita aflata la muzeul din Lille) - cand efortul ingrijitorilor e si mai mare.
Caii trebuiesc opriti sa nu fuga mai departe de locul cursei si apoi adusi inapoi spre grajduri.
Si aici incordarea si efortul sunt redate excelent printr-o serie de linii curbe si prin contraste (de lumini, umbre si cel dintre tonurile verzi si rosii).

Gericault - Pluta Medusei

Ramanem pe o mare in plina furtuna, dar schimbam secolul si pictorul.
De data asta vom vedea lucrarea cea mai cunoscuta a lui Theodore Gericault, pictorul francez care a influentat cel mai mult stilul romantic din secolul XIX.

Pluta Medusei (pictata in 1819) surprinde un moment al tragediei intamplate cu trei ani in urma, cand fregata Medusa s-a scufundat, cu peste 100 de victime.
Putinii supravietitori au plutit timp de 13 zile pana au fost salvati de o alta nava.

Desi initial pictorul facuse schite pentru scenele de cosmar din zilele de deriva (cand s-a ajuns chiar la canibalism), s-a hotarat mai apoi pentru momentul salvarii.

Tabloul lui Gericault a fost primit cu multe critici la prima expunere (insuccesul l-a dus pe autor pana in pragul depresiei), dar apoi a fost recunoscut ca o capodopera, astazi fiind una dintre cele mai pretuite lucrari ale muzeului Luvru.

Privind liniile formate de catarg, sfori, grinzile de lemn, dar si corpurile unor personaje, putem vedea ca nu sunt intamplatoare: observam o structura bazata pe doua piramide (usor inclinate spre stanga).

Pictorul a tratat subiectul cu multa meticulozitate. A vorbit personal cu supravietuitorii si le-a schitat portretele. 

Prin urmare, nu avem chipuri pictate din imaginatie, ci o imagine cat mai realista a scenei.

Dupa aproape doua saptamani de disperare, aparitia navei salvatoare (care abia ocupa cativa centimetri in tablou) starneste o reactie puternica printre marinari.
Ii vedem urcati unii peste altii, agitand esarfe pentru a putea fi observati (printre valurile inalte) si a avea o sansa la viata.

In partea stanga a tabloului, trei dintre marinari nu vor mai apuca salvarea: frigul si foametea i-a rapus. 

Zilele de cosmar s-au intiparit adanc pe chipul personajului cu barba alba: cu o mana inca mai tine trupul tanarului mort de curand si pare ca nici nu observa agitatia celor din dreapta.

Doar tanarul negru isi intoarce chipul spre ceea ce pare o raza de speranta.

THEODORE GERICAULT - PLUTA MEDUSEI

- ulei pe panza
- timp: ~ 1819
- dimensiuni: 490 cm × 716 cm
- personaje: 20
- loc: Paris, muzeul Luvru