Annibale Carracci - Galeria Farnese (3)

Ramanem la acelasi artist (Annibale Carracci) si la aceeasi cladire-monument (palatul Farnese) dar ne intoarcem cu cativa ani in urma.
Inainte de a realiza tavanul salii principale a palatului, Carracci finalizase deja alte comenzi date de cardinalul Odoardo Farnese. 

Primele doua se afla tot in sala principala, scene inspirate din legendele despre Perseus, unul dintre cei mai populari eroi ai antichitatii.

"Perseus si Phineas", o scena din "Metamorfozele" lui Ovidiu, in care eroul isi foloseste cea mai puternica arma: capul gorgonei, cel care poate transforma orice fiinta intr-o stana de piatra.
Incoltit de printul Phineas (rivalul sau la mana Andromedei) si de soldatii sai, lupta pare fara sanse.
Dar Perseus scoate la iveala capul gorgonei Medusa (cu un aspect monstruos, cu serpi in loc de suvite de par) si ii impietreste pe atacatori.
Phineas ramane impietrit chiar in momentul cand isi ridica sulita pentru a o arunca spre pieptul rivalului.

In capatul opus al salii avem scena in care Perseus (calare pe calul inaripat Pegasus) se lupta cu monstrul marin Cetus.
In prim plan o vedem pe printesa Etiopiei, Andromeda, inlantuita de zei pe o stanca, drept pedeapasa pentru spusele parintilor ei (ca este mai frumoasa decat nereidele, zeitele marii).
Odata monstrul rapus, Perseus o va elibera pe printesa, si ii va deveni sot.

Inainte de aceasta magnifica sala, Annibale Carracci si colaboratorii sai (cei mai seama fiind fratele sau, Agostino, si prietenul Domenichino) s-au ocupat cu decorarea unei camere mai mici, cu scene inspirate tot din mitologia greaca.
Desi poarta denumirea de Camerino d'Ercole (camera lui Hercules), sala are picturi despre mai multi eroi ai antichitatii.

In primul rand, il reintalnim pe Perseus, aici aflat la primul episod al aventurilor sale.
Cu ajutorul zeilor (Hermes si Atena, pictata cu armura, sulita si scut), eroul reuseste sa patrunda pe insula gorgonelor (trei surori cu puteri magice) si s-o decapiteze pe una dintre ele (pe Medusa, cea a carei privire putea impietri orice fiinta). Obtine astfel o arma redutabila, asa cum am vazut in lucrarea precedenta.

Alt erou popular printre greci, Ulise (cel ce a construit calul troian, capcana prin care grecii au patruns in cetatea Troiei) este prezent in aceasta sala prin doua lucrari.
"Ulise si Circe", episod relatat in "Odiseea" lui Homer, cand echipajul corabiei ajunge pe insula unei frumoase (dar viclene) vrajitoare.
O vedem aici, intinsa senzual pe un piedestal de marmura, intinzandu-i calatorului grec o bautura.
Bautura vrajita putea transforma oamenii in porci (in coltul din dreapta se afla un marinar care a cazut deja victima licorii), dar zeul Hermes intervine, si pune in bautura un antidot.

Alt episod al Odiseei face pereche cu primul, in acelasi format semi-circular: "Ulise si sirenele".
Stiind cat de periculos e cantecul sirenelor (pictate aici cu trup de pasare, si nu de peste), Ulise ordona echipajului sa-si astupe urechile cu ceara cat timp vor strabate apele din tinutul lor.
Dar el, manat de curiozitate, nu va apela la ceara, ci se va lega de catarg. Astfel, se va delecta cu glasul lor, dar nu le va cadea prizonier.

A patra luneta din camera il are ca peronaj pe Eneas, print al Troiei.
Pictat chiar in momentul cand isi paraseste cetatea (asediata de greci), ducandu-si in spate batranul tata.
Soarta va fi insa mareata pentru tanarul print: ajuns in peninsula italica, va fi parintele tribului care va fonda cetatea Romei.

Tavanul incaperii e dedicat in totalitate lui Hercules, eroul cel mai popular al culturii greco-romane.
In prima dintre cele doua lunete vedem o scena din cele "douasprezece munci" (misiunile prin care si-a demonstrat puterile de semi-zeu): intelegerea facuta cu titanul Atlas, de a-l ajuta sa obtina merele din gradina Hesperidelor.
Atlas il pune sa tina pentru o vreme in spate greutatea sferei ceresti.

A doua luneta e mai greu de interpretat.
Hercules se afla in fata sfinxului (precum tragicul Oedip), dar stand tolanit peste pielea leului, cu armele aruncate la picioare.
Prezenta cerberului (cainele cu trei capete care pazea intrarea in Infern) ne poate indica ca e vorba despre ultima dintre cele douasprezece misiuni: coborarea in Infern si capturarea acestui monstru feroce.

In mijlocul tavanului se afla lucrarea principala a salii: "Alegerea lui Hercules".
Tanarul semi-zeu (stand pe o stanca, sprijinit in bata) se afla intre doua femei, personificarea ideilor de viciu si virtute.
Femeia cu mantie rosie ii arata o carare care urca abrupt printre stanci, simbolizand drumul greu al unei vieti dedicate faptelor eroice.
Femeia acoperita doar cu un voal transparent ii prezinta calea unei vieti dedicate placerilor.

De mentionat ca, la cativa ani dupa moartea lui Carracci, aceasta lucrare a fost mutata la Napoli (la galeria Capodimonte), in locul ei fiind amplsata o copie fidela.

Annibale Carracci - Galeria Farnese (2)

Partea a doua a articolului, despre monumentala fresca realizata de Carracci la palatul Farnese, va fi ceva mai lunga.

Vom vedea mai de aproape partile laterale ale tavanului pictat, unde avem zece scene principale, inconjurate de figuri decorative, unele viu colorate, altele pictate monocrom, parand niste statui de marmura.

Dupa cum am scris in primul articol, tema abordata in toata aceasta compozitie este inspirata de vechile legende greco-romane. "Iubirile zeilor", o serie de povestiri care arata ca zeitatile pot avea slabiciuni asemanatoare cu ale muritorilor. 

Vom incepe cu fragmentele de la capetele camerei, unde avem cate doua perechi de ilustratii, una masiva si verticala, alaturi de una de dimensiuni mai reduse.

Polifem si Galateea, un exemplu de dragoste neimpartasita, frumoasa nimfa a marii e atrasa de cantecul ciclopului Polifem, dar nu il iubeste (avand, in schimb, sentimente pentru un semizeu pe nume Acis).
Nebun de gelozie, Polifem il va ucide pe rival, dar nimfa il va respinge si mai mult.

In imaginea mai mica, ii avem pe Apollo si Hyacinth (intr-o scena descrisa de poetul Ovidiu in "Metamorfoze").
Zeul solar al artelor, a iubit multe zeite si muritoare, dar a avut si o latura bisexuala, avand o legatura cu un tanar print din Sparta. Cand Hyacinth moare (lovit de un disc aruncat de zeu), Apollo il va duce in ceruri, iar din sangele lui va rasari o floare noua (Hyacinthus orientales, cunoscuta de noi ca "zambila").

In partea opusa, vedem continuarea povestii lui Polifem.
Ciclopul gelos arunca cu o stanca in Acis, cel iubit de nimfa Galateea.

Deasupra, in imaginea "strajuita" de doi satiri, avem o alta scena care arata latura bisexuala a marilor zei.
Zeus, stapanul zeilor, fermecat de frumusetea lui Gamnymedes (un erou al Troiei), isi trimite vulturul sa il rapeasca de pe pamant, si sa il aduca in Olimp, pentru a deveni servitor in palatul sau.

Pe laturile lungi ale tavanului sunt insirate simetric cate trei episoade.
Sa-l privim mai intai pe Hercules (cel mai cunoscut erou al mitologiei), alaturi de Iole (printesa din Thesalia, al carei tata a fost ucis chiar de Hercules).
Pentru a-l batjocori, Iole il convinge sa "aiba indeletniciri feminine" (aici fiind vorba de cantat la tamburina). In timp ce printesa ii poarta pielea de leu si se spirijina in bata lui de lupta.

Scena cu Venus si Anchises e una mai fericita. Si de o importanta maxima pentru cultura latina.
Relatia dintre zeita iubirii si printul troian a dus la nasterea lui Aeneas (cel care, conform legendei, a migrat in peninsula italica, punand bazele unui trib nou, cel care va fonda cetatea Romei).

In mijloc, incadrata intr-o rama aurita (fiind de fapt un efect optic) a fost amplasata o scena din "Metamorfozele" lui Ovidiu.
De data asta avem o zeita (Aurora) in rol posesiv, coborand din vazduh cu carul ei de aur pentru a-l rapi pe Cephalus, print din Thessalia.
Aproape de picioarele cailor, cazut la pamant, este Tithonus (print al Troiei), fostul ei iubit.

Pe cealalta latura avem alte trei scene, in simetrie cu cele deja prezentate.
Prima arata un moment din "Iliada" lui Homer, cand zeita Iunona (Hera, dupa denumirea greceasca, pe care o recunoastem dupa paun, pasarea ei simbol) decide sa intervina in sprijinul grecilor, pe care ii sustinea (in razboiul contra troienilor).
Zeita il atrage pe Zeus in pat (pentru a-l impiedica sa ii sustina pe troieni in timpul unei batalii importante).
Temutele fulgere ale marelui zeu vor cadea la picioarele patului.

Scena urmatoare arata cat de egoista poate fi pasiunea, prin povestea zeitei Diana (cunoscuta ca Arthemis, zeita vanatorii, si a lunii).
Amorezata de pastorul Endymion, aceasta ii va cere lui Zeus sa ii ofere nemurirea, dar acesta refuza (simtind ca va avea un rival in frumosul pastor).
Dupa alta legenda, Zeus il va adormi pe Endymion - un somn profund si vesnic, ipostaza in care il vedem si in aceasta scena imaginata de Carracci.

Fragmentul din mijloc e lasat fara denumire, privitorii si cronicarii de arta dandu-i diverse interpretari de-a lungul timpului.
O scena marina, de tip triumf, cu amorasi (unii zburand prin aer, altii plutind pe spuma marii), cu pesti si tritoni, dar cu personajele centrale fara identitate precisa.
Barbatul care cuprinde cu ambele maini trupul alb al frumoasei femei ar putea fi Neptun (zeul marilor), sau Glaucus (un alt zeu marin), sau Peleus (regele casatorit cu o nimfa a marii).

Singura certitudine este ca scena a fost pictata de Agostino (fratele lui Annibale Carracci).

Annibale Carracci - Galeria Farnese (1)

Un articol despre o lucrare atat de complexa (fresca palatului Farnese) nu poate fi decat foarte lung, asa ca am decis sa il postez in doua parti. 

Povestea acestei capodopere a inceput prin ambitia cardinalului Odoaro Farnese de a avea in palatul familiei sale o fresca care sa le rivalizeze pe cele de la Vatican (ale lui Michelangelo si Raphael).
Cardinalul l-a angajat pe reputatul pictor din Bologna, Annibale Carracci, alaturi de fratele sau (Agostino) si de asistentii sai. Acestia au trudit aproape zece ani, in conditii grele (fiind vorba de decorarea unor pereti inalti si a tavanului), dar rezultatul a avut ecoul asteptat: vila familiei Farnese a devenit celebra in toata lumea.

Din pacate, iubitorii de arta rar pot vedea pe viu impresionanta lucrare, cladirea servind (in vremurile noastre) drept ambasada (a Frantei).

Tema aleasa pentru o fresca atat de complexa e una din mitologia greco-romana: "iubirile zeilor", evocarea unor episoade din scrierile antice, in care zeii si zeitele isi exprima pasiunea, ori pentru alte zeitati, ori pentru muritori.

In aceasta prima parte a articolului, voi detalia partea centrala a tavanului din camera principala, ilustrand trei legende ale antichitatii.

In partea stanga, incadrata intr-un octogon aurit, avem povestea zeului Pan (zeu al pastorilor si al muzicii, cu infatisare de satir, cu coarne si picioare de tap). Acesta o seduce pe cea mai casta dintre zeite, pe Diana (cunoscuta ca Artemis in lumea greaca, zeita vanatorii si a lunii), oferindu-i cea mai alba bucata de lana.

In partea dreapta, in simetrie, avem tot o scena pastorala.
Pastorul e Paris, printul din Troia, ales de zeite sa fie juriul unui concurs de frumusete intre ele.
Aici, zeul Hermes (pe care il recunoastem dupa aripile de la palarie si de la sandale) ii da un mar de aur, urmand ca printul sa il ofere zeitei alese de el.

Dupa cum stim din legenda, cea aleasa va fi Afrodita (Venus, zeita iubirii), in urma promisiunii ca Paris o va avea de sotie pe Elena a Troiei.
Acest sir de evenimente va duce la cumplitul razboi dintre Troia si trupele grecesti.

Partea centrala a tevanului ilustreaza o legenda pe care am mentionat-o si la finalul articolului precendent.
Iubirea dintre zeul Bacchus (Dioniysos, al fertilitatii si al vitei de vie) si printesa cretana Ariadna.

Bacchus, conform scrierilor antice, e mereu insotit de un alai numeros.
Format din amorasi, satiri, bacante (femei care canta si danseaza in cinstea lui).
In partea dreapta (calare pe magar, supraponderal si mereu ametit de bautura) il remarcam si pe Silenius, considerat invatatorul lui Bacchus.

In stanga, Bacchus si iubita sa, Ariadna, sunt condusi triumfal: el intr-un car de aur, tras de doi tigri, ea intr-unul tras de doi tapi.
Bacchus are pe cap o cununa din vita de vie, iar printesa e incoronata (de catre un amoras zburator) cu o coroana de stele (constelatia Corona Borealis).

ANNIBALE CARRACCI - GALERIA FARNESE

- fresca
- timp: 1597-1608
- loc: palatul Farnese, Roma