Pieter Bruegel - Convertirea lui Saul

L-am mentionat pe Pieter Bruegel in articolul precedent, asa ca nu se putea sa nu ii dedic (din nou) cateva randuri.

Convertirea lui Saul (o lucrare mai putin cunoscuta) a fost finalizata in anul 1567 si a facut parte din grupul celor achizitionate de familia imperiala germana. Se afla acum la muzeul de arta din Viena, alaturi de cele mai celebre realizari ale sale).

Cine a fost Saul ? Nimeni altul decat sfantul Pavel, figura centrala a traditiei crestine.
Initial un persecutor al adeptilor lui Iisus, a trait apoi o experienta care l-a marcat, schimbandu-i in mod radical viata si conceptiile.

Acest moment a fost ilustrat de multi pictori de-a lungul timpului, Bruegel alegand o abordare vizuala ceva mai speciala: scena principala nu o amplaseaza in prim plan, ci undeva in departare, procedeu folosit si in alte lucrari (cum ar fi "Calvarul" - despre care am scris acum trei ani).

Soldatii care il insotesc pe Saul formeaza un sir intins pe sute de metri, marsaluind pe o poteca ingusta.
Poteca urca printre pereti de stanca impunatori, peisaj provenit probabil din caietul de schite al pictorului, din anul cand a intreprins o calatorie prin Italia.
Alpii si Apeninii l-au impresionat profund pe artistul nascut si crescut in Tarile de Jos (despre care stim ca este o zona lipsita de peisaje montane).

Deasupra drumului, pe un mic platou stancos, vedem patru soldati pedestri si patru calare.
Toate piesele de imbracaminte sunt tipice secolului XVI, si nu epocii in care au trait apostolii, un "anacronism intentionat" (procedeu artistic des intalnit).
Unul dintre calareti le atrage atentia celorlalti asupra scenei care se petrece mai jos de ei.

Langa palcul de arbori, soldatii s-au oprit din mars, stransi in jurul lui Saul, care a cazut la pamant, inspaimantat. 

Textul din "Faptele Apostolilor" descrie in amanunt momentul:

„Dar pe cand calatorea el si se apropia de Damasc, o lumina din cer, ca de fulger, l-a invaluit deodata. Si, cazand la pamant, a auzit un glas, zicandu-i: Saule, Saule, de ce Ma prigonesti? Iar el a zis: Cine esti, Doamne? Si Domnul a zis: Eu sunt Iisus, pe Care tu Il prigonesti. Greu iti este sa izbesti cu piciorul în tepusa. 

Si el, tremurand si inspaimantat fiind, a zis: Doamne, ce voiesti sa fac? Iar Domnul i-a zis: Ridica-te, intra in cetate si ti se va spune ce trebuie sa faci. Iar barbatii care erau cu el pe cale stateau inmarmuriti, auzind glasul, dar nevazand pe nimeni." 

Urmarea o stim tot din textele biblice: Saul va fi orb cateva zile, pana va fi vindecat de Anania din Damasc.
Din persecutor al crestinilor va deveni un adept (si un lider important) sub numele de Pavel.

 PIETER BRUEGEL - CONVERTIREA LUI SAUL

- ulei pe lemn
- timp: 1567
- dimensiuni: 108 cm × 156 cm
- personaje: cateva zeci
- loc: muzeul de arta, Viena

...........................................................................................

...........................................................................................

Sinuciderea lui Saul (lucrare pictata mai timpuriu, in 1562) se afla tot la muzeul de arta din Viena.
Subiectul e inspirat de soarta unui alt personaj biblic (de data asta, din Vechiul Testament): Saul (din tribul lui Benjamin), primul rege al israelitilor.
Un lider militar legendar, victorios in multe dintre bataliile contra ostilor popoarelor vecine.

Cei mai aprigi dusmani fiind filistinii, pe care i-a invins in mai multe randuri, pana la batalia de la muntele Gilboa. Aici armata sa a fost coplesita, dupa cum spune si textul Bibliei:

"Filistenii s-au luptat cu Israel, iar israelitii au fugit dinaintea filistenilor si au cazut rapusi pe muntele Ghilboa. Filistenii i-au urmarit pe Saul si pe fiii sai; i-au ucis pe Ionatan, pe Abinadab si pe Malchi-Sua, fiii lui Saul. Lupta devenise inversunata in preajma lui Saul; arcasii l-au tintit si l-au ranit foarte tare.  

Atunci Saul i-a zis celui ce-i ducea armele: "Scoate-ti sabia si strapunge-ma tu cu ea, ca nu cumva acesti necircumcisi sa ajunga la mine, sa ma strapunga si sa ma batjocoreasca". Insa cel ce-i ducea armele n-a vrut sa faca lucrul acesta pentru ca ii era foarte frica. Atunci Saul si-a luat sabia si s-a aruncat in ea. Cand cel ce-i ducea armele a vazut ca Saul a murit, s-a aruncat si el în sabia lui si a murit impreuna cu el."

Bruegel plaseaza scena sfarsitului tragic al regelui in stanga lucrarii, deasupra bataliei dintre cele doua armate.

Batalia e redata cu multa maiestrie, fiind vorba de o inclestare detaliata, cu cateva sute de soldati, cu cai, armuri, sultite si steaguri.
Fragmentul se aseamana mult cu lucrarea contemporanului sau, Albrecht Altdorfer ("Batalia de la Issus"), dar nu putem sti daca Bruegel a apucat sa o vada, si sa ii serveasca drept inspiratie.

Observam din nou alegerea de a picta armuri moderne, din epoca sa, si nu din cea antica.
Armuri care seamana mult cu cele spaniole, lucru deloc intamplator, avand in vedere lungul conflict dintre regatul spaniol si Tarile de Jos, din acea vreme.

Scena sinuciderii regelui Saul nu e redata in mod eroic, dramatic, ci in stilul cu care ne-a obisnuit Bruegel.
O abordare realista, aratand trupuri chinuite de spasme si durere, si chipuri care exprima disperare.