Am vazut (in articolul precedent) o vanatoare de lei si una de tigri - in viziunea marelui pictor Peter Paul Rubens.
Urmatoarea vanatoare la care participam ca spectatori virtuali este una de hipopotami (considerati printre cele mai puternice si feroce animale de pe planeta).
Tabloul (aflat la pinacoteca din Munchen) ne poarta cu imaginatia in Africa, intr-o confruntare violenta dintre cativa calareti (in straie orientale) si animalele care stapanesc zonele mlastinoase.
Tin sa sublinez si aici maiestria lui Rubens de a reda perfect incrancenarea si rapiditatea miscarilor, folosindu-se de o serie de linii curbe, in care se inscriu toate corpurile.
In centrul compozitiei se afla hipopotamul, atacat din toate partile. Desi a reusit sa doboare doi vanatori, nu are nicio sansa de a scapa.
Spinarea sa puternica va primi varfurile ascutite a doua sulite, cainii ii sfasaie abdomenul, iar taisul nemilos al sabiei ii va lovi crestetul.
Daca unul dintre vanatori zace mort in noroiul mlastinii, celalalt are sansa de a-si vedea viata salvata.
Crocodilul (cu falcile sale necrutatoare) il ocoleste, iar hipopotamul nu il mai poate ajunge.
Privirea sa speriata e atintita pe uriasii colti ai animalului.
E uimitor felul in care Rubens a reusit sa redea cu fidelitate fiecare amanant.
Cele doua animale exotice sunt realizate cu o precizie aproape fotografica (e de ajuns sa privim botul si gura hipopotamului sau spinarea crocodilului, cu lumina reflectata in toti solzii).
RUBENS - VANATOARE DE HIPOPOTAMI
- ulei pe panza
- timp: ~ 1617
- dimensiuni: 248 cm × 321 cm
- personaje: 5 oameni, 3 cai, 3 caini, un hipopotam si un crocodil
- loc: Munchen, Alte Pinakotek
........................................
........................................
O lucrare cu o istorie mai nefericita este Vanatoarea de lupi si vulpi (aflata la Muzeul Metroplitan din New York).
Este o lucrare taiata (pentru ca tabloul la dimensiunile initiale nu incapea pe peretele celui care a comandat-o).
Se poate observa destul de clar cum marginile (in care ar fi trebuit sa-i vedem complet pe cei doi vanatori cu sulitele - iar in dreapta sa vedem calul doamnei) lipsesc - facand compozitia extrem de dezechilibrata.
Si tema difera destul de mult fata de precedentele tablouri de vanatoare. Daca pana acum am avut animale mari, capabile sa lupte si sa provoace pagube insemnate grupurilor de vanatori, aici avem mai degraba un masacru.
Cele trei vulpi si doi lupi nu au nici macar o sansa in fata sulitelor, sabiilor si cainilor dresati pentru a ucide.
Si expresiile faciale ale personajelor din partea dreapta par sa sublinieze asta.
Vedem mai degraba mila si dezgust la cuplul calare (mai degraba spectatori decat implicati in incoltirea si uciderea animalelor).
Realismul cu care Rubens reda trasaturile dar si reactiile animalelor (de furie si disperare) ne uimesc din nou.
Niciun alt pictor al perioadei nu l-ar fi putut intrece in acest subiect.
....................................................
.....................................................
Ultimul dintre tablourile de vanatoare e si mai atipic.
Vanatoarea de mistreti (aflata la muzeul din Dresda) e la fel de dinamica si violenta dar e pictata la dimensiuni mai mici (cea mai mare parte din tablou ocupand-o peisajul luxuriant).
Patru calareti si sase vanatori pedestri (inarmati cu sulite si furci), insotiti de o duzina de caini au reusit sa inconjoare doi mistreti (unul prins sub trunchiul rasucit al copacului si altul prins chiar cand incerca sa sara peste trunchi).
Atipica e si alegerea culorilor. De obicei un adept al culorilor vii, puse in contrast, Rubens a optat pentru nuante destul de sterse, prin care personajele aproape ca se contopesc cu natura.
(Mistretul incoltit, de exemplu, abia se distinge de tufele din spatele copacului).
No comments:
Post a Comment