Un articol despre o lucrare atat de complexa (fresca palatului Farnese) nu poate fi decat foarte lung, asa ca am decis sa il postez in doua parti.
Povestea acestei capodopere a inceput prin ambitia cardinalului Odoaro Farnese de a avea in palatul familiei sale o fresca care sa le rivalizeze pe cele de la Vatican (ale lui Michelangelo si Raphael).
Cardinalul l-a angajat pe reputatul pictor din Bologna, Annibale Carracci, alaturi de fratele sau (Agostino) si de asistentii sai. Acestia au trudit aproape zece ani, in conditii grele (fiind vorba de decorarea unor pereti inalti si a tavanului), dar rezultatul a avut ecoul asteptat: vila familiei Farnese a devenit celebra in toata lumea.
Din pacate, iubitorii de arta rar pot vedea pe viu impresionanta lucrare, cladirea servind (in vremurile noastre) drept ambasada (a Frantei).
Tema aleasa pentru o fresca atat de complexa e una din mitologia greco-romana: "iubirile zeilor", evocarea unor episoade din scrierile antice, in care zeii si zeitele isi exprima pasiunea, ori pentru alte zeitati, ori pentru muritori.
In aceasta prima parte a articolului, voi detalia partea centrala a tavanului din camera principala, ilustrand trei legende ale antichitatii.
In partea stanga, incadrata intr-un octogon aurit, avem povestea zeului Pan (zeu al pastorilor si al muzicii, cu infatisare de satir, cu coarne si picioare de tap). Acesta o seduce pe cea mai casta dintre zeite, pe Diana (cunoscuta ca Artemis in lumea greaca, zeita vanatorii si a lunii), oferindu-i cea mai alba bucata de lana.
In partea dreapta, in simetrie, avem tot o scena pastorala.
Pastorul e Paris, printul din Troia, ales de zeite sa fie juriul unui concurs de frumusete intre ele.
Aici, zeul Hermes (pe care il recunoastem dupa aripile de la palarie si de la sandale) ii da un mar de aur, urmand ca printul sa il ofere zeitei alese de el.
Dupa cum stim din legenda, cea aleasa va fi Afrodita (Venus, zeita iubirii), in urma promisiunii ca Paris o va avea de sotie pe Elena a Troiei.
Acest sir de evenimente va duce la cumplitul razboi dintre Troia si trupele grecesti.
Partea centrala a tevanului ilustreaza o legenda pe care am mentionat-o si la finalul articolului precendent.
Iubirea dintre zeul Bacchus (Dioniysos, al fertilitatii si al vitei de vie) si printesa cretana Ariadna.
Bacchus, conform scrierilor antice, e mereu insotit de un alai numeros.
Format din amorasi, satiri, bacante (femei care canta si danseaza in cinstea lui).
In partea dreapta (calare pe magar, supraponderal si mereu ametit de bautura) il remarcam si pe Silenius, considerat invatatorul lui Bacchus.
In stanga, Bacchus si iubita sa, Ariadna, sunt condusi triumfal: el intr-un car de aur, tras de doi tigri, ea intr-unul tras de doi tapi.
Bacchus are pe cap o cununa din vita de vie, iar printesa e incoronata (de catre un amoras zburator) cu o coroana de stele (constelatia Corona Borealis).
ANNIBALE CARRACCI - GALERIA FARNESE
- fresca
- timp: 1597-1608
- loc: palatul Farnese, Roma
