"De ce pictati balerine ?" a fost intrebat Degas de colectionara americana Louisine Havemeyer (cumparatoare a multor tablouri ale sale). "Pentru ca numai la ele mai gasesc gesturile grecilor antici" - a raspuns acesta.
Cu alta ocazie a marturisit: "Mi se spune “pictorul balerinelor”, insa nu se stie ca pentru mine ele sunt un pretext pentru a picta tesaturi minunate si a reda miscarea".
Edgar Degas, considerat un reprezentat de seama al picturii impresioniste (desi nu suporta aceasta eticheta, spunanad mereu despre stilul sau ca este unul realist), a inceput sa fie pasionat de lumea baletului incepand cu anii '70 ai secolului XIX.
Salile de dans si scena au fost o sursa generoasa de inspiratie, ducand la realizarea catorva zeci de lucrari, de la simple schite, pana la tablouri elaborate.
Cel mai cunoscut din serie ("Clasa de balet") este inceput in 1872, abandonat o vreme, apoi finalizat in jurul anului 1876. Face parte (alaturi de multe alte lucrari ale lui Degas) din colectia muzeului Orsay, din Paris.
Muzeu al artelor moderne, amenajat in 1986 in fosta gara de pe malul Senei.
Abordarea lui Degas e de efect: alege un unghi neobisnuit, cu liniile de perspectiva mult spre dreapta, "plasand" privitorul undeva la marginea salii.
In jurul profesorului avem un spatiu gol, circular, amplificand si mai mult pozitia sa centrala in compozitie.
In stanga, avem doua tinere eleve, cele mai apropiate de ochii privitorului. Cea cu panglica verde priveste spre profesor, in timp ce isi face vant cu un evantai, cea cu panglica aurie face un gest care in mod normal ar fi lipsit de gratie (isi scarpina spatele), dar pictorul a ales aceasta ipostaza pentru efect, pentru un plus de realism al scenei.
Profesorul se numeste Jules Perot si era prieten cu pictorul de multi ani. Fara permisiunea lui, probabil Degas nu ar fi avut ocazia sa studieze de aproape aceste lectii si sa le transpuna apoi pe panza.
Bastonul de lemn (in care acum se sprijina in momentul de respiro) era folosit pentru a tine ritmul, lovind cu el in podea. Profesorul priveste spre balerina din dreptul oglinzii, dand o explicatie.
Reactiile fetelor din planul indepartat sunt dintre cele mai diverse. Cea cu panglica albastra isi priveste bratul, o alta isi aranjeaza floarea din par, alta isi maseaza gatul, cele de pe banca soptesc intre ele.
EDGAR DEGAS - CLASA DE BALET
- ulei pe panza
- timp: ~ 1876
- dimensiuni: 85 cm × 75 cm
- personaje: 19
- loc: muzeul Orsay, Paris
........................................................................
........................................................................
Acelasi unghi a fost folosit si la tabloul pictat in 1874: "Clasa de dans" (aflat la muzeul de arta din New York). Dar aici artistul a ales o compozitie dezechilibrata, aglomerand-o prea mult cu personaje.
Doar personajele centrale sunt armonizate destul de bine intre ele: profesorul (pictat in aceeasi pozitie ca in lucrarea anterioara), balerina de la oglinda (surprinsa in pozitia de echilibru numita "arabesque") si fata din prim plan, cu floare rosie in par, care intoarce spatele lectiei, privind spre stativul cu notatii muzicale.
O compozitie mult mai echilibrata gasim la tabloul "Foaierul Operei" (printre primele lucrari terminate din seria balerinelor).
Scaunul si imensa oglinda impart sala in doua. In dreapta avem un profesor batand ritmul cu bastonul si un altul stand pe scaun, cu vioara in brate. Langa ei o fata isi face incalzirea printr-o fandare.
In partea stanga, o mica balerina asculta indicatiile, stand pe varfuri intr-o pozitie de echilibru.
Un alt tablou aflat la muzeul din New York ("Clasa de dans", din 1872), are o dispunere a personajelor diferita.
Cu profesorul in stanga salii (aici, stand sprijinit de pian, tinand ritmul cu ajutorul viorii).
Cu spatele la oglinda, o eleva isi desfasoara exercitiul, sub privirile profesorului si a catorva colege.
Altele isi fac inclazirea la bara orizontala, iar cele din spatele profesorului discuta intre ele.
Degas a pastrat pozitia profesorului si in "Repetitia" (aflat in SUA, la muzeul Fogg, care tine de Universitatea Harvard).
Doar ca aici profesorul coordoneaza un grup intreg de balerine, dansand sincron, surprinse intr-o pozitie de gratie.
Prin ferestrele imense patrunde o lumina calda, nu foarte puternica, dand stralucire albului costumelor, lumina reflectata si in podea, in imensul spatiu gol lasat de pictor in partea dreapta a lucrarii.
Pe langa repetitiile din sali de dans, avem si repetitii pe scena, in cateva lucrari, dintre care cea mai cunoscuta e cea de la muzeul Orsay. Pictata doar in tonuri de alb si cafeniu, desi exista si doua schite similare in care apar si culori vii.
Degas dovedeste din nou ca e un fin cunoscator al psihologiei miscarilor: reda o multitudine de stari si atitudini, fiecare balerina exprimand ori concentrarea si efortul, ori plictisul (observam o fata care se intinde si casca), ori oboseala (la fata care sta pe banca) sau curiozitatea.
Surprinzator, avem putine reprezentari ale balerinelor in plin spectacol, Degas fiind mult mai absorbit de scenele de la repetitii.
In tabloul "Muzicienii orchestrei" (din 1876), balerinele apar doar pe fundal, in lumina puternica a scenei, redate din doar cateva miscari de pensula. In prim plan (in cadru foarte strans) avem trei violoncelisti, totul aratand ca o fotografie de tip instantaneu facuta chiar din randul orchestrei.
Cateva pasteluri (printre care si "Dansatoare pe scena" de la muzeul Orsay) ne arata cate o balerina la final de spectacol, facand reverenta in fata publicului, momentul de glorie meritat dupa multele zile de exercitii istovitoare.
No comments:
Post a Comment