Andrea Mantegna - Parnassus

N-am mai prezentat de mult o lucrare din Renasterea italiana si nici vreo alegorie legata de mitologia greco-romana.
Dupa multe optiuni si variante, m-am oprit la una realizata de Andrea Mantegna, un pictor de seama al scolii venetiene, care a activat in multe orase ale Italiei.

Parnasus, o compozitie care cuprinde mai multe mituri populare in Grecia Antica, se afla in colectia muzeului cu cea mai mare densitate de capodopere pe metru patrat (muzeul Luvru din Paris).
A ajuns aici fiind achizitionata de celebrul cardinal Richelieu (cumparata de la ducele de Mantua) pentru colectia regala.

Cele 12 personaje sunt grupate in cinci sectiuni, pe care le vom vedea mai de aproape in acest articol - dar pana atunci sa urmarim principiile pe care e bazata compozitia, cele care dau armonia lucrarii.
Daca prelungim anumite linii (ale stancii din centru, dar si ale trupurilor catorva personaje) obtinem un triunghi mare in centrul tabloului.
Daca elementele pictate sunt preponderent verticale (toate fiintele si stancile din fundal), cateva forme circulare (arcadele, deschiderea pesterii, arcuirea trupurilor, cercul format de picioarele celor care danseaza) vin sa insufle miscare intr-o compozitie ce ar fi putut fi prea statica.

Vom privi detaliile "sub lupa" incepand cu partea stanga - unde zeul Apollo (al Soarelui, al luminii si al artelor) canta la o lira aurie cantecul pe care muzele danseaza in armonie. 

Muzele, aici in numar de noua, sunt pictate cu multa maiestrie, pictorul reusind sa le picteze pe fiecare intr-o alta pozitie a trupului.
In hora, tinandu-se de mana, sunt doar sase dintre ele - cele doua din dreapta tocmai vin sa se alature, la fel si cea de langa Apollo (cea cu bratele ridicate).
Daca privim mai atent, observam ca au toate aceleasi trasaturi ale chipului, semn ca pictorului i-a pozat acelasi model pentru fiecare dintre ele.

Hora nu este una continua - Mantegna a lasat un spatiu gol in dreptul arcadei, special pentru ca privitorul sa poata zari fundalul: dealuri in ceata si cateva case risipite.

In dreapta, usor de recunoscut dupa atributele sale (toiagul cu serpi incolaciti la varf si sandalele cu aripi) il avem pe Hermes (mesagerul zeilor).
Infasurat cu o mantie aurie, sprijinit pe calul Pegasus (cu aripile pictate extrem de detaliat).

In plan indepartat, il vedem pe Hefaistos (zeul focului si al metalurgiei) iesind manios din grota unde are atelierul de fierarie.
Nud (doar cu o mantie rosie fluturandu-i pe umeri), cu trupul incordat si chipul incruntat, exprimand un strigat de furie.

Motivul furiei il vedem in partea centrala a tabloului !!
Sotia sa, Afrodita (zeita dragostei si a frumusetii) il prefera pe Ares (sau Marte, dupa denumirea romana) - zeul razboiului (pictat aici in armura completa, in contrast cu zeita infatisata complet goala).
Cei doi indragostiti se tin de mana, privindu-se cu drag, spre disperarea celui inselat.
Din cate stim din mitologie, scena nu va ramane nerazbunata, Hefaistos reusind sa-i umileasca in fata celorlalti zei.

La picioarele lor, micul Cupidon ii arata ostentativ lui Hefaistos una dintre sagetile cu care poate face pe oricine sa se indragosteasca.

ANDREA MANTEGNA - PARNASSUS

- tempera pe panza
- timp: ~ 1497
- dimensiuni: 159 cm × 192 cm
- personaje: 16
- loc: Paris, muzeul Luvru