Daca in articolul trecut am vazut o lucrare neterminata a lui Leonardo daVinci, acum vom vedea una dusa pana la capat, dar care nu a avut sansa de a ramane in starea ei initiala.
Cina cea de Taina, facuta la comanda calugarilor de la manastirea Santa Maria delle Grazie, in perioada cand Leonardo s-a aflat la Milano, in serviciul lui Ludovico Sforza.
Fresca nu a fost comandata pentru biserica manastirii, ci pentru sala de mese a calugarilor, masa pictata fiind menita sa fie la acelasi nivel (si perpendicular) cu doua mese reale.
Din pacate, Leonardo nu a folosit tehnica obisnuita de a picta o fresca, ci a ales sa experimenteze o tehnica noua, care s-a dovedit deficitara.
Odata cu trecerea timpului, suprafata vopsita s-a deteriorat si a inceput sa se stearga de pe perete.
A fost apoi stricata si mai rau prin cateva incercari ale altora (mai ales in sec XVIII) de a o restaura.
Abia de curand, cu tehnologie moderna, au fost indepartate toate urmele de vopsele adaugate si s-a ajuns la cele originale ale lui daVinci.
Chiar si in starea in care se afla, putem observa usor compozitia, ingenios gandita de marele artist.
Decorul e simetric, cu trei ferestre in fundal, si toate liniile de perspectiva ducand spre chipul lui Isus, aflat in pozitia centrala a lucrarii.
Momentul ales nu este cel al acuzarii lui Iuda (cum intalnim la majoritatea tablourilor cu tema Cinei) ci momentul reactiei apostolilor la replica "Unul dintre voi ma va trada".
Leonardo (dovedind calitati de fin psiholog) ii grupeaza in patru grupuri de cate trei, fiecare avand o alta expresie faciala si o alta expresie a gesturilor.
Sa vedem lucrarea si in amanunt, dincolo de interpretarile fanteziste marca Dan Brown si altor cautatori de senzational.
Chipul lui Isus s-a pastrat destul de bine, la fel si palmele sale (deschise, aratand impacarea cu ceea ce va urma)...in schimb vesmintele si-au pastrat doar culoarea - faldurile nu se mai vad deloc.
Pe ferestrele din spate abia mai putem distinge conturul unui peisaj (probabil unul dintre acele minunate fundaluri cu dealuri, rauri si munti invaluiti in ceata - cum putem vedea in alte lucrari ale lui Leonardo).
In capatul din stanga ii avem pe Bartolomeu, Iacob cel Tanar si Andrei.
Primul se ridica de pe scaun uimit de spusele lui Isus, iar Andrei ridica palmele in semn de nevinovatie.
Aproape de Isus avem grupul format din Petru (care are o reactie temperamentala, sarind de pe scaun, cu cutitul in mana dreapta), din Iuda (tinand in mana o punga cu bani, probabil chiar suma primita pentru tradare) si Ioan (cel mai tanar dintre apostoli, avand o reactie de durere muta, cu ochii inchisi si capul aplecat).
Trasaturile lui Ioan se vad destul de bine, dar profilul lui Iuda si cel al lui Petru si-au pierdut trasaturile (ramanand mai mult conturul).
In dreapta urmeaza grupul apostolilor Toma (cu un gest care indica cererea unei explicatii), Iacob (cu bratele deschise larg, aratand o indignare majora) si Filip (cu mainile la piept si chipul indurerat).
Este zona din fresca care s-a pastrat cel mai bine: trasaturile celor trei apostoli se vad cel mai clar - doar vesmintele si parul sunt deteriorate.
In capatul mesei avem si ultimul grup de apostoli: Matei si Iuda Tadeul cerand explicatii lui Simion (dar acesta e la fel de surprins ca si ei de vestea aflata).
Fiind o lucrare remarcabila, a starnit multa admiratie inca din primii ani - si dorinta altor pictori de a o copia.
Prima copie a fost a lui Giampietrino (reproducere in ulei, de dimensiuni mai reduse) - o lucrare care ne da ocazia sa vedem ce s-a pierdut prin deteriorare din fresca lui Leonardo.
(peisajul care se vede prin ferestre, decoratiunile cu motive florale de pe pereti, vesmintele si expresiile faciale ale tuturor personajelor).
LEONARDO DA VINCI - CINA CEA DE TAINA
- fresca
- timp: ~ 1490
- dimensiuni: 700 cm x 880 cm
- personaje: 13
- loc: Milano, manastirea Santa Maria delle Grazie
No comments:
Post a Comment