Muzele pictorilor (5)

Pictorul englez John Collier, desi mai putin cunoscut in zilele noastre, a fost unul dintre cei mai apreciati si mai prolifici artisti (cu aproape 200 de lucrari realizate) din vremea sa (a activat din ultima parte a sec XIX pana in perioada interbelica).

Din imensa lui galerie, cea mai cunoscuta lucrare ar putea fi considerata "Lady Godiva" (din 1897, aflata la muzeul de arta din Coventry, Anglia).
O ilustrare a unei populare legende din sec XIII, in care tanara Godiva, sotia lordului Leofric din Coventry, protesteaza impotriva tiraniei acestuia, mergand calare prin oras goala, acoperita doar de parul ei lung.
Collier o picteaza din profil, pe un cal alb (care poate simboliza puritatea), impodobit cu un capastru si o sa de un rosu aprins, plus o mantie rosiatica cu lei aurii.

Cea care i-a servit drept model este actrita Mabel Paul, cu care a colaborat de multe ori de-a lungul carierei.
Inalta, zvelta, cu un chip expresiv si un par bogat si roscat, Mabel se inscria perfect in idealul de frumusete al epocii victoriene.

Tot pe un cal alb o picteaza pe Mabel si in 1900, de data asta in rol de regina.
"Procesiunea reginei Guinevre", in care sotia legendarului rege Arthur conduce o ceremonie a primaverii (atat ea, cat si companionii tinand in maini ramuri inflorite).
Chipul nu mai este din profil si cu ochii plecati - acum ochii sunt atintiti spre privitorii tabloului.

Tanara actrita intruchipeaza pentru John Collins si personaje ale mitologiei antice.
In primul rand zeita frumusetii (din legendele greco-romane), in doua randuri: "Perlele Afroditei" si "Tannhauser si Venus", tablouri pictate in primii ani ai secolului XX.

Si "Eva" (nud pictat in decor natural, al unei paduri de un verde crud - datat 1911) poarta trasaturle tinerei Mabel.
Ipostaza e una neobisnuita, Eva stracurandu-se printre ramuri, privind peste umar.
Cu o expresie pe chip care poate indica surprinderea, poate chiar teama.
Si momentul e neclar: sa fie inainte sau dupa episodul cu fructul interzis ?

Si pentru lucrarile care nu au legatura cu vechile legende, ci sunt mai apropiate de epoca moderna ("Laboratorul", "Fiica risipitoare", "Focul"), John Collier a apelat la Mabel Paul. 

Daca despre viata pictorului se cunosc destule detalii controversate (mai ales mariajul cu pictorita Marian "Mady' Huxley si apoi cu sora acesteia, Ethel Huxley), despre Mabel se stiu doar cateva aspecte legate de cariera pe scena londoneza.

Munca de model pentru pictor a inceput-o (aproximativ) in 1895 si s-a incheiat undeva prin 1911, cand a semnat un contract cu un teatru din Australia.

Collier a apelat si la alte modele de-a langul timpului, toate cautate dupa acelasi tipar de frumusete (in primul rand parul bogat si roscat), dar Mabel Paul a fost cea mai longeviva muza si singura care a avut sansa sa ii ramana numele pentru posteritate.

Muzele pictorilor (4)

Incepem anul 2026 cu un nou episod din seria "Muzele pictorilor".
Am vazut pana acum care au fost sursele de inspiratie pentru Filippo Lippi, Boticelli, Rafael, Caravaggio si Michelangelo.
Sa ne indreptam atentia si spre marele nume al picturii olandeze: Rembrandt van Rijn.

Pe langa arhicunoscutele autoportrete (in numar de peste 80, incluzand gravurile si desenele), Rembrandt i-a avut ca modele (cel mai des) pe membrii familiei sale: sotia (Saskia) si fiul (Titus).

Saskia provenea dintr-o familie (van Uylenburgh) foarte instarita si cu pozitie buna in societate (tatal ei era jurist).
Familia lui Rembrandt era una modesta (era fiu de morar), dar renumele de artist a contat mult in acceptul dat de parintii fetei.
Cei doi s-au logodit in 1633 si s-au casatorit in iulie 1634.

Primele portrete ale Saskiei provin inca din perioada logodnei, apoi a devenit principala lui muza.
In primul an de casatorie i-a pozat pentru doua scene inspirate din Biblie:
"Susana la imbaiat" (un nud in cadru natural) si "Fiul risipitor la taverna" (unde Rembrandt o picteaza in rol de carciumareasa, iar in rolul fiului din parabola biblica se picteaza chiar pe el).

Imprumuta trasaturile Saskiei si pentru a o zugravi pe Dalila, vicleana femeie din povestea cu Samson.
In "Nunta lui Samson" (tablou aflat la muzeul din Dresda), unde Dalila e evidentiata atat prin lumina cat si prin pozitie (in centrul tabloului, privind drept inainte).

In "Orbirea lui Samson" (lucrare din colectia muzeului din Frankfurt) avem o scena dinamica.
Puternicul erou biblic e incoltit de soldatii filistini, care il doboara, il orbesc si il pun in lanturi.
Dalila (tocmita de filistini sa isi tradeze sotul) tocmai iese din grota, avand in mana pletele taiate (sursa puterii lui Samson, conform legendei).

Regasim trasaturile sotiei (in stanga, singura femeie careia i se vede chipul) si in "Festinul lui Belshazzar" (celebrul tablou expus la galeria nationala din Londra).
Din nou o scena din Vechiul Testament, in care printul babilonian Belshazzar se afla la un ospat, avand pe masa pocale furate din templul de la Ierusalim.
In mijlocul petrecerii, e tulburat de un mesaj aparut cu litere luminoase (care se pot traduce prin "Imparatia ta are zilele numarate ! Va fi impartita intre mezi si persi").

Saskia a avut sansa de a ramane imortalizata in atatea capodopere, dar viata ei a fost plina de amaraciune.
Primii trei copii au murit la scurt timp dupa nastere, abia al patrulea (Titus) s-a nascut sanatos.
Dar nici de el nu a apucat sa se bucure, pentru ca, la un an dupa nasterea lui, Saskia s-a imbolnavit de tuberculoza si a murit (in 1642, la nici 30 de ani).

Dupa sfarsitul ei, viata lui Rembrandt a intrat pe o panta descendenta: ingropat in datorii, tarat prin tribunale cu fel si fel de probleme, tot mai taciturn si cu mai putin interes pentru creatie.
Chiar daca si-a gasit o noua pasiune (Hendrickje Stoffels, cu care va avea o fiica), nu va mai reveni la gloria de altadata.