Al treilea episod al micului serial (dedicat femeilor care au fost surse de inspiratie pentru mari pictori) e un pic diferit.
Dintr-un motiv simplu: de data asta voi scrie despre doua muze cu numele necunoscut.
Daca in articolul precedent am inceput cu Margarita Luti (iubita lui Rafael, careia i-a dedicat cateva portrete si picturi mai ample), acum ne vom indrepta atentia spre cea care a servit drept model pentru un numar mare de picturi in prima parte a carierei.
Inainte de a-si uimi contemporanii cu marile fresce de la Vatican, Rafael era cunoscut in epoca mai ales prin seria de madonne, majoritatea pictate in perioada cand a lucrat in Florenta.
"La bella giardiniera", "Madonna del cardellino" (foto 1 si 2, tablouri mari, cu personajele amplasate in natura), "Madonna dei garofani", "Madonna loreto" (foto 3 si 5, cu scene de interior), sunt doar cateva exemple.
In toate regasim un chip de tanara fata, despre care, din pacate, n-au ramas scrise nici un fel de informatii.
Trasaturile fetei (chip rotund, gura mica, sprancene abia conturate, ochi mari, par bogat blond-auriu) sunt redate de fiecare data cu o finete cu care il egaleaza pe contemporanul sau mai varstnic, Leonardo da Vinci.
Misterioasa fata care i-a pozat lui Rafael inspira perfect ideea de duiosie si maternitate.
Ochii ei privesc mereu in jos, spre prunc, doar in tabloul "Santa Caterina" (foto 4) ii putem vedea chipul si ochii din alt unghi.
.......................................................................................
.......................................................................................
Spre deosebire de Rafael, Michelangelo (poate cel mai sonor nume al Renasterii italiene) a pictat rar personaje feminine.
Dedicat in primul rand sculpturii, apoi convins de papa Iulius II sa picteze imensul tavan al capelei sixtine, a neglijat aproape complet ipostaza de pictor de sevalet.
Ne-a lasat totusi o impresionanta lucrare "tondo" (adica pictura rotunda), realizata pentru nunta nobilului Agnolo Doni.
Stilul difera mult de cel al lui Rafael, in compozitia tabloului se observa experienta de sculptor, gandirea compozitiei ca un grup statuar.
La detalii (si mai ales la chipul fecioarei) nu se mai simte mana grea de sculptor, aici se apropie de tehnica tanarului Rafael.
Identitatea celei ce isi imprumuta trasaturile pentru sfanta fecioara e si ea invaluita in mister.
Desi s-au scris multe despre viata lui Michelangelo, nu s-au pastrat date si despre cei (si cele) ce i-au pozat pentru lucrarile sale.
Privind si alte reprezentari feminine ale sale (cele din fresca capelei sixtine), observam o fizionomie destul de asemanatoare.
Fara a fi un fapt oficial, cele doua sibile tinere ("sibila din Libia" si "sibila din Delphi") se pare ca au avut acelasi model ca si madonna din "Tondo Doni".
Chip rotund, nas drept, par blond inchis (des si ondulat), ochi mari si rotunzi - fiecare element corespunde la o privire atenta.
De asemenea si reprezentarile Evei (din "Facerea lui Adam" si "Izgonirea din Rai") par a semana destul de mult, indicand o posibilitate destul de mare de a fi vorba de aceeasi sursa de inspiratie pentru toate lucrarile mentionate.
