Ramanem la acelasi artist (Annibale Carracci) si la aceeasi cladire-monument (palatul Farnese) dar ne intoarcem cu cativa ani in urma.
Inainte de a realiza tavanul salii principale a palatului, Carracci finalizase deja alte comenzi date de cardinalul Odoardo Farnese.
Primele doua se afla tot in sala principala, scene inspirate din legendele despre Perseus, unul dintre cei mai populari eroi ai antichitatii.
"Perseus si Phineas", o scena din "Metamorfozele" lui Ovidiu, in care eroul isi foloseste cea mai puternica arma: capul gorgonei, cel care poate transforma orice fiinta intr-o stana de piatra.
Incoltit de printul Phineas (rivalul sau la mana Andromedei) si de soldatii sai, lupta pare fara sanse.
Dar Perseus scoate la iveala capul gorgonei Medusa (cu un aspect monstruos, cu serpi in loc de suvite de par) si ii impietreste pe atacatori.
Phineas ramane impietrit chiar in momentul cand isi ridica sulita pentru a o arunca spre pieptul rivalului.
In capatul opus al salii avem scena in care Perseus (calare pe calul inaripat Pegasus) se lupta cu monstrul marin Cetus.
In prim plan o vedem pe printesa Etiopiei, Andromeda, inlantuita de zei pe o stanca, drept pedeapasa pentru spusele parintilor ei (ca este mai frumoasa decat nereidele, zeitele marii).
Odata monstrul rapus, Perseus o va elibera pe printesa, si ii va deveni sot.
Inainte de aceasta magnifica sala, Annibale Carracci si colaboratorii sai (cei mai seama fiind fratele sau, Agostino, si prietenul Domenichino) s-au ocupat cu decorarea unei camere mai mici, cu scene inspirate tot din mitologia greaca.
Desi poarta denumirea de Camerino d'Ercole (camera lui Hercules), sala are picturi despre mai multi eroi ai antichitatii.
In primul rand, il reintalnim pe Perseus, aici aflat la primul episod al aventurilor sale.
Cu ajutorul zeilor (Hermes si Atena, pictata cu armura, sulita si scut), eroul reuseste sa patrunda pe insula gorgonelor (trei surori cu puteri magice) si s-o decapiteze pe una dintre ele (pe Medusa, cea a carei privire putea impietri orice fiinta). Obtine astfel o arma redutabila, asa cum am vazut in lucrarea precedenta.
Alt erou popular printre greci, Ulise (cel ce a construit calul troian, capcana prin care grecii au patruns in cetatea Troiei) este prezent in aceasta sala prin doua lucrari.
"Ulise si Circe", episod relatat in "Odiseea" lui Homer, cand echipajul corabiei ajunge pe insula unei frumoase (dar viclene) vrajitoare.
O vedem aici, intinsa senzual pe un piedestal de marmura, intinzandu-i calatorului grec o bautura.
Bautura vrajita putea transforma oamenii in porci (in coltul din dreapta se afla un marinar care a cazut deja victima licorii), dar zeul Hermes intervine, si pune in bautura un antidot.
Alt episod al Odiseei face pereche cu primul, in acelasi format semi-circular: "Ulise si sirenele".
Stiind cat de periculos e cantecul sirenelor (pictate aici cu trup de pasare, si nu de peste), Ulise ordona echipajului sa-si astupe urechile cu ceara cat timp vor strabate apele din tinutul lor.
Dar el, manat de curiozitate, nu va apela la ceara, ci se va lega de catarg. Astfel, se va delecta cu glasul lor, dar nu le va cadea prizonier.
A patra luneta din camera il are ca peronaj pe Eneas, print al Troiei.
Pictat chiar in momentul cand isi paraseste cetatea (asediata de greci), ducandu-si in spate batranul tata.
Soarta va fi insa mareata pentru tanarul print: ajuns in peninsula italica, va fi parintele tribului care va fonda cetatea Romei.
Tavanul incaperii e dedicat in totalitate lui Hercules, eroul cel mai popular al culturii greco-romane.
In prima dintre cele doua lunete vedem o scena din cele "douasprezece munci" (misiunile prin care si-a demonstrat puterile de semi-zeu): intelegerea facuta cu titanul Atlas, de a-l ajuta sa obtina merele din gradina Hesperidelor.
Atlas il pune sa tina pentru o vreme in spate greutatea sferei ceresti.
A doua luneta e mai greu de interpretat.
Hercules se afla in fata sfinxului (precum tragicul Oedip), dar stand tolanit peste pielea leului, cu armele aruncate la picioare.
Prezenta cerberului (cainele cu trei capete care pazea intrarea in Infern) ne poate indica ca e vorba despre ultima dintre cele douasprezece misiuni: coborarea in Infern si capturarea acestui monstru feroce.
In mijlocul tavanului se afla lucrarea principala a salii: "Alegerea lui Hercules".
Tanarul semi-zeu (stand pe o stanca, sprijinit in bata) se afla intre doua femei, personificarea ideilor de viciu si virtute.
Femeia cu mantie rosie ii arata o carare care urca abrupt printre stanci, simbolizand drumul greu al unei vieti dedicate faptelor eroice.
Femeia acoperita doar cu un voal transparent ii prezinta calea unei vieti dedicate placerilor.
De mentionat ca, la cativa ani dupa moartea lui Carracci, aceasta lucrare a fost mutata la Napoli (la galeria Capodimonte), in locul ei fiind amplsata o copie fidela.